Victoria TOMA

xxx

De când a început carantina  nici nustiu dacă mai trăiesc

Poate ar trebui sa mă bucur că nu mă duc la colegiu

dar mie nu mi-a plăcut niciodată acasă

Poate sunt egoistă

unii oameni sunt stresați de acest virus

Iar eu că nu o sa te văd

Luna asta trebuia să vii acasă

Mi-e ciuda că molima asta a ajuns acasă

înaintea ta

Theodor Fusu

xxx
Uită tot ce ai știut până acum,
Începe al III-lea război mondial,
Un război rece, Unde e nevoie de o
Minte liberă, Unde e la modă a fi sănătos.
Eu sunt cel care atacă, nu mă întreba de trecutul
Meu, eu pot fi judecat, dar numai nu de tine,
Nu acum, nu aici, crede-mă nu e momentul.
Sunt regele tău, Căci dețin cea mai puternică
Armă: iubirea.
Vreau să trăiesc ca un leu, sunt gata pentru asta. Iar dacă tu ai ales să fii furnică, ar fi
Bine să te împaci cu greerul, Căci el îți va
Cânta la înmormântare

Augustina VISAN

*
tata m-a apucat de mână și m-a forțat să mă așez la masă
în fața unei farfuria cu borș înăcrit
și

Mi-a spus:
Dacă nu ai mâncat când era borșul bun ai să-l mănânci când îi înăcrit, credeai că o să îl aruncăm?, mănâncă-l!
Știam că dacă o să plâng nu o sa își schimbe părerea dar il rugam pentru ultima data să mă ierte,
Nervos mi-a luat lingura din mână m-a apucat de obraji mi-a deschis gura și cu forța îmi băga în mine cartofii ăia înăcriți

înghite odată, am cheltuit bani pe cartofii ăștia, tu știi cât costă un kg?

îmi striga tata fără să-și amintească

nici barem pentru o clipă că azi era

ziua mea.

Victor FALĂ

xxx

Cine dragă a băgat acest cubism impotent
Chiar în anul când am apucat
firul plăcutului din viață?

Cine dracul a avut ideea unei asemenea
Terori a pătrățelelor într-o
lume predominată de minți în colțuri

Alteori imploram timpul
Să-mi dea un răgaz, să citesc, să
Stau cu iubita
să gândesc undeva departe de forfotă

Acum îi sorb iubitei murele printr-un pătrat
O văd în pătrățele
O plâng cum se preface un pătrat gigant
Și negru

Nu sunt Malevici, târfo
N-o să văd decât un pătrat
Înțelegi!

Din restul ce nu e în pătrățele doar:
Poezia care încet-încet
Mă emasculează;

Rațiunea
Care își bate joc de
Fervoarea mea;

Și plugarul fără însușiri
Un Picasso răzvrătit
Care ne stă aproape.

 

Theodor FUSU

xxx
Cum?
Iarăși te-ai pus pe suferit?
Eu de obicei când scriu, nu sufăr,
Asta e soarta mea, cu care m-am obișnuit,
Căci până la urmă suntem ființe adaptabile.
Sper ca până la final să te fac și pe tine să te simți măcar puțin mai bine.
Fie îți dezvălui un secret, azi m-a înțepat o albină
Și am scris această poezie cu mâna umflată și plină de venin.
Vezi că suferim ambii!!
Cred că ne potrivim perfect.
Uitarea, uitarea e scăparea!!
 la zile grele, la răscruci,
Și doare, doare mult, știu,
Căci și eu sunt ca tine.
Și, de aia, știu că nu te pot ajuta
cu nimic,

Ion AGACI

*
lasă-mă să deslușesc cântecul lor molatic, și să râd în sinea mea.
lasă-mă fără consolare și fără exemple din propria ta experiență,
doar dacă nu te așezi lângă mine, să ascultăm împreună și să râdem.
ei urcă pe scenă în cele mai nepotrivite costume ipostazei lor,
cu-o abordare din mândrie inconștientă, cu gesturi insuficient de tratate,
ei cântă, – fie-vă milă, fie-vă milă de noi, de noi,
copiii care nu ne putem alege pseudonimele,
predestinările și tactul,
– fie-vă milă de noi, ba de noi, sărmanii care deschidem ochii dimineața,
întrebându-ne ce să mai facem,
care am nutrit sentimente față de orice conferă altele în schimb,
reîncarnând pasiunea de atâtea ori în zadar,
datorită concepției greșite față de aceasta,
până la eroziune, până la pierderea farmecului,
farmecul acela dorit în exces.
– fie-vă milă, ei strigă în unison,
neapucând să-și ducă până la capăt vociferarea gândului,
iar cei din sală, spectatorii, aplăudând.
Valuri sonore de aplauze interminabile,
mâini ude de sudoare și urale în susținerea lor,
celor de pe scenă, noi doi să râdem în sinea noastră,
ademeniți de cântecul lor,
cu o tensiune fără promotori și totodată molatic,
după care urmează o pauză.
cei din sală ies afară să fumeze,
cei de pe scenă, se retrag pentru repetiții,
după care totul începe din nou, cu același repertoriu.
Lasă-mă în noaptea asta să mă năpustesc asupra conservei de carne de porc tocată,
pe întuneric,
ca mâine ziua să-mi fie rău,
să vomit până și apa băgată în mine
să n-am putere nici măcar pentru o țigară și astfel,
să facem economii, zic economie să facem,
eu promit că voi fi foarte liniștit,
nu voi scoate niciun sunet,
doar cât voi desluși,
cântecul cărnii,
mestecate cu dezgust.

Sergiu STATI

xxx

asta seara cuvintele  ca doua lamai

asezate pe masa

ca o sticla

pe jumatate goala

dusa la gura

cu celalalta mana

profita cat respiri

joaca-te cu limba in gura

lasa-ti parul pe spate

ud

plimbati manile prin el

ia-te in brate

mergi pana la intrerupator

si lasa cuvintele

sa se expuna singure

indecent

goale

ametite

fierbinti

in fiecare zi

e o senzatie noua

nu ma mai satur de ele

pentru o vesnicie

nu pe asfalt

fara somn

când ai implinit 20 de ani

esti intr-o zi cu Victoria Tatarin

sper ca esti okay

dacă da lasă-mă te rog în pace

Sergiu STATI

xxx

intr-un pahar cu suc de portocale

un fluture înecat

puține cuvinte

și puțină iubire

cămașa mea

patata de sudoare

pe masă

alături de

poza ta

mult prea puține cuvinte

ca să pot scrie un poem de

dragoste

 

Augustina VISAN

mama și tata
au început sa urle unul la altul
în ziua aia ploioasă când
cizmele ți se înecau în
glod

și de multe ori

nu le mai puteai scoate
de acolo
Strigau
Taci odată
Taci
Că mă enervezi
și am să îți trag una
de n-ai să te vezi
mama râdea continuu
și asta îl enerva pe tata
cel mai tare
îl enerva atât de tare
încât
a venit
Și a apucat-o
De cap
Și o târâia prin casă
de păr
apoi
i-a dat drumul
și
mama ca un vultur
a înșfăcat foarfecele
de pe masă
și și-a tăiat tot părul
tot
Acum nu ai să mai ai de ce să mă
apuci
i-a zis ea
triumfătoare
în ziua aia ploioasă
când cizmele ți se înecau în
glod
și de multe ori
nu le mai puteai scoate
de acolo