Olesea ENACHI
Liviu ANTONESEI
Am avut în această duminică de Florii plăcerea să fac cunoștință cu Atelierul de creative writing „Vlad Ioniță”, înființat și condus de exelentul scriitor basarabean Dumitru Crudu, care, iată, se dovedește și un foarte bun profesor de literatură, sigur în măsura în care cineva poate învăța creația literară pe altcineva. Și, cum am constatat, DC poate, așa că îi țin pumnii mai departe. Și îi mulțumesc că mi-a dat ocazia să fac cunoștință cu șase tineri poeți de dincolo de Prut, toți foarte talentați și fiecare intersant în textul propus azi.Sigur, numai doi dintre ei au respectat tema propusă ieri de mine – lighioana asta chinezească așa de iute și încăpățînată să ne strice programul -, dar asta chiar nu e important, m-am gîndit la tema asta pentru că este actuala, important este că poemele sînt reușite. Iar dacă lighioana e actuală în perioada de față, alte teme alese de tinerii poeți – dragostea, relațiile dintre oameni etc – sînt etern actuale. Am constatat la autorii citiți azi o excelentă priză la real, pe care o găsesc și la tinerii autori din țara asta mai mare, dar ei mai adesea, inteligent, vorbesc despre inteligența artistică, subîntinsă de ironie, simțul nemăsurii sau cel al grotescului regăsit în banalitatea lumii care ne înconjoară. Dacă sînt calități spontane sau sosite pe linia lui Gogol nu am de unde să știu! În generația mea, poate să pară curios, mulți poeți au fost stimulați de Caragiale!
Dacă trecem acum la o mică evaluare „la bucată”, aș spune că două poeme mi-au plăcut cel mai mult. Poemul fără titlu al Adrianei Rusu, cel care pleacă de la parfrazarea unui vers de-al meu, și poemul tot fără titlu al Anei Roman. Imediat după aceste două poeme, vin celelalte patru, unul tot al Adrianei Rusu. Deci, este vorba de cinci poeți, nu de șase! Să nu se supere nimeni. Pe de o parte, am evaluat un singur poem, într-un caz două, dintr-o operă mult mai vastă. Pe de altă parte, eu nu sînt critic sau hermenut literar, ci un autor și cititor pătimaș de poezie. Am emis simple păreri, judecăți de gust, nu de evaluare adevărată.
Olesea ENACHI
xx
„Astă- vară noi
Am găsit un piescăruș
Între stânci”
L-ai luat
În brațe
Iar el s-a prins strâns de gâtul tău
L-ai adus acasă
I-ai făcut loc în mijlocul
Patului
Te-ai colăcit lângă
El și îi ascultai plânsul
Lui sau poate al
meu
Vitalie ȘEGA
Pescăruşul
Eu dau în perete cu piciorul
dar mă doare pe mine
eu îţi pun macaroane pe urechi,
dar mă dor timpanele pe mine
petrec o seara fricţionîndu-mi fruntea de tastatură,
dar mesajul afişat pe ecran nu are sens,
de sute de ori am păşit în băltoace
cu fericirea unui copil,
ca apoi să constat că m-am stropit,
îmi ciupesc pielea de pe spate
ca pe niște pene,
de parcă aş fi un copil ce a găsit o scoică fermecată,
şi apoi constat că e doar o piatră
dar nu vreau să uit că am împreunat mîinele cu palmele tale
ca să ţin pescăruşul să nu moară,
Acum eu mai ţin minte doar o fetiţă cu ochii ca marea
care erau albaştri în 1997
vreau să-i găsesc acuma să văd nu dacă ţin minte pescăruşul,
ci dacă au rămas la fel de albaştri.
Ana ROMAN
xxx
daca imi smulg parul,
fir cu fir,
el creste la loc si daca ma
las de fumat, plamanii se curata singuri
chiar daca arunc sticla de plastic in rau,
el curge mai departe si daca te lovesc,
rana ta se vindeca
copacii se ridica din
radacini si florile se deschid ca niste
carti iubite.
si intr-o zi, cand vom pieri cu totii,
muntii nu vor intelege niciodata ca am fost
iar
primaverile vor veni ca de obicei
și
pasari nemaivazute se vor
opri
pe acoperisurile
apartamentele noastre
car vor fi
goale.
Adriana RUSU
Adriana RUSU
Sergiu STATI
xxx
fără tine nu poti fugi nicăieri
decât poate in dormitor
hai atunci
măcar acolo să fugim
petale de trandafiri
pe podea pe pat pe scaune
hai să fugim din ce în ce mai repede
în galop
ca atunci când treceam strada
parfumul tău
îl simt tot mai tare
deși e tare frig
și eu te caut prin casă
ca pe o stradă pustie
cand orașul doarme și
nu-mi dau seama
în ce cameră ai intrat
aha am înțeles
după petalele
care rămân după tine
pe jos
o să mă iau
după ele
și o să te
g
ă
s
e
s
c
Augustina VISAN
*
Ma vorbea cu taică-su pe la spate îi spunea că sunt o proastă
Apoi venea la mine și îmi spunea ca mă iubește
și eu chiar îl credeam
că mă iubește
Dar
A doua zi îl auzeam iar spunându-le prietenilor săi
că s-a saturat de mine
După care venea mă cuprindea
îmi pupa
tălpile și îmi spunea
că
viața lui nu are nici un sens fără mine
și că mă va iubi mereu
și vocea lui semăna
cu vocea unuia care sonorizează reclame
la radio
Azi însă
m-a răzbit și l-am întrebat
Și el mi-a răspuns că sunt naivă
că-i cred pe toți
Și eu m-am gândit
din nou că vocea lui
semăna
cu a tipului ăla care
face reclame la radio
la creme de uns
picioarele