xxx

În cameră care mirose a vin și a fum de țigară

Stau semi așezată cu spatele lipit de peretele rece

Iar capul tău stă pe pieptul meu

Cînd ai vorbit am simțit răsuflarea ta încă fierbinte

Cu sfîrcul sînului stîng

și vocea mi s-a rupt

ca o  pîine caldă

Miinele mele desenau cercuri pe spatele tău

Și cînd au dat de alunica rotundă

S-au oprit parca dintr-un impuls

Ți-ai ridicat capul ca să mă privești

și

cineva dintre noi doi a zis

chiar nu mai stiu cine

Ce rost mai are să ne spunem că ne iubim

dacă deja am făcut-o?

xxx

Țin minte flanela aia nenorocită

Îi țin minte chiar și uzorul în carouri alb violete.

Uneori cînd mă pun să dorm

Răsar ca gratii și rămân prinsă iar cu tine în întunericul nopții

Adesea o văd cu coada ochiului În fața blocului pe scaunul

Unde stăteam.

Și cum întorc capul..

E doar liliacul cu flori alb violete.

Iar cel mai des o văd fluturînd de departe

Și cînd mă apropii de cineva

Îl văd îmbrăcat în flanelă cu carouri alb violete.

Cînd îi vorbesc aud doar carouri alb violete.

Cînd mă sărută are gust de carouri alb violete.

Cînd mă privește sunt toată doar carouri alb violete.

Mie se învârte capul cred că o să vomit cu carouri

Alb violete

O să-ți fac pantofii să se scalde în pete alb violete

Și o să-ți zic

” Asta e tot ce a rămas din flenela aia nenorocită”

XXX

ți–am numărat pistruii,

258 mi-au ieșit la socoteală.

m-am temut ce o să-mi faci dacă

scap din vedere vreunul.

xxx

eu vreau poeticul în afara limbajului poetic,

dă-mi materie dacă nu-ţi place

să mă arunc în tine ca-ntr-un colac de salvare,

dar Doamne, eu aş lipi de fiecare stâlp al acestui oraș câte-un anunț

că m-am pierdut cu numărul meu de telefon atașat.

lovește-te de afară cu puțin tupeu,

îmi spun,

pentru că ai nevoie de chiștoace,

ieși tot cu plapumă,

sau dacă-ai avea un pat cu rotile,

pentru că tot ce curge-n ureche acolo rămâne,

indiferent de circumstanțe acolo rămâne şi te poartă.

Sunt fenomene care îți cer doar să îți schimbi poziția,

de pe locul tău cald pe altul rece,

până se încălzește pe altul mai rece,

şi aşa mai departe.

Sunt fenomene care nu-ţi cer decât resemnare,

să laşi antebraţul să cadă.

xxx

Îmi amintesc desigur flanela violetă,

huțulii colindând după geam,

dumul spre Vorohta

și bucățile de cipsuri rămase la tine în barbă.

Seara, lângă brad, ne întindem ca doi câini pe

podeaua de lemn, și dezlegam șarade,

citeam cu voce tare cărțile găsite prin casă și râdeam

amețiți de votka

din pepene galben.

Bruștenii din casă , își gudurau luciul sub degetele mele

subțiri;

mergeam pe fiecare cută,

peste fiecare așchie sărită

și-mi întipăream într-o arhivă kinestetică tot

ce nu puteam atunci să văd

te prindeam de gulerul flanelei tale violete

strângându-te

până când răsăreau vârfuri albe de unghii

din țesătura moale de lână.

Eram un câine cu dinții de lapte

care nu cunoscuse rosăturile unui laț.

Când am plecat, ți-ai uitat flanela violetă pe marginea zăplazului

unde ne-am dat cu săniile.

În iarna viitoare m-am întors să o iau-

era unicul bun revendicat după divorț,

în care mă ascund serile ca-ntr-un cort

și mă uit prin cheutori la paharele de votkă, bradul , lemnul

și încerc să uit de doi câini idioți

care s-au mușcat până la sânge prin zăbada

albă transcarpatică.

xxx

„Citii biblioteci

Că să te fut”

Ovidiu Nimigean

Să tai câte un cuvânt

Și să simt că te doare

O, câtă plăcere

Îmi aduce  acest obicei

Vreau să-mi văd urmele

unghiilor înfipte

Până în mijlocul spatelui

Să-ți strâng cu putere șoldurile

Și să strig

Pentru că poezia doare

xxx

„flanela vișinie”

Mihai Ursachi

Ţii minte desigur flanela vişinie

cu care mă îmbrăcam când

Ne duceam în ospeţie la părinţii mei

Acea flanelă vişinie pe care ai luat-o

cu preţul a două paltoane de caşmir

Acea flanelă vişinie pe care când am îmbrăcat-o

propria reflexie din oglindă râdea de mine

Acea flanelă vişinie  am lăsat-o moliilor de pe balcon,

moliile însă au mâncat covorul, dar nu s-au atins de ea

i-am aruncat-o lui Grivei,

dar nici el nu a vrut să o roadă

și atunci am azvârlit-o la gunoi,

dar gunoierii mi-au adus-o înapoi

Acea flanelă vişinie,  cînd o îmbrac

mă opreşte mai des carabinerul să-mi verifice actele

Acea flanelă, pe care i-am dăruit-o lui Mihai,

ştiind că el e amator de covrigi cu mac,

şi la el toată lumea e violetă, dar el a vomitat pe ea şi

mi-a întors-o drept cadou la ziua mea de naştere

Acea flanelă, am pus-o într-un colet, iar ca destinaţie am scris Portugalia,

și ea mi-a venit înapoi deoarece nimeni în Portugalia nu

Poartă flanelă vişinie

Acea flanelă vişinie  i-am dat-o de pomană unui vagabond,

iar el nu a vrut să o ia, a zis că îl jignesc oferindu-i-o

Acea flanelă vişinie, ca un ţistar umflat,

într-a 9 lună de sarcină

Da, exact aceea.

Mai avem 5 minute şi ieşim.

Părinţii tăi își serbează 30 de ani de căsnicie,

merg la ei în flanela aia vişinie.

„Citii biblioteci ca sa te fut”

Ovidiu NIMIGEAN