EZRA POUND

GRĂDINA

Ca un văl de mătase ce flutură pe-un perete
Ea păşeşte pe o alee din Grădinile Kensington,
Şi se stinge încet
într-o epuizantă aşteptare.

Împrejur e-o mulţime
De copilaşi murdari,voinici şi de nestăvilit ai săracilor
Sunt cei ce vor moşteni pământul.

Dar ea e ultimul vlăstar al nobleţii.
Şi în sublimul ei plictis
Ar dori să-i vorbească cineva,
Însă, aproape că-i e teamă că eu
Voi săvârşi acesta necuviinţă.

TEMA DE SCRIS

Să ne imaginăm că am avea posibilitate să-i spun câteva cuvinte acestei femei: ce i-am spune? Aceasta ar putea fi tema poeziei.

xxx

am terminat clasa a 2-a premianta

mama m-a luat la piata de flori sa-mi cumpere coronita

inima imi zbiera dupa o coronita mare din flori de camp care

costa patruzeci de lei

dar vanzatoarea nu s-a targuit asa ca am plecat cu una mica si ieftina

mama stia cum sa faca lucrurile inaccesibile sa arate mai rau decat celelalte

eu am crezut-o mereu si pana am ajuns la scoala m-am linistit

invatatoarea ne-a chemat in fata clasei pe cele doua invingatoare

cealalta avea o coronita imensa din flori de camp care arata

minunat.

xxx

asteptam trenul spre Neptun

vroiam o minge de plastic din magazinasele mici din gara

mama si tata beau ceai pe o banca cu bagajele pline langa ei

o tiganca mi-a ghicit in palma

astaptam trenul spre Neptun

nu stiam ce inseamna deadline pasaport UE oxford sushi

si cum se citeste ceasul

marea era mai aproape ca niciodata

nu stiam cand vom ajunge sau ca aceea va fi ultima noastra vacanta

ultimul an inainte ca fiecare sa emigreze in camera lui pe

planeta lui indepartata

1. „când ți-s mereu degetele reci și /ți-e jenă…” Ovidiu Nimigean::::::::::::::::::::::::::::„cand ti-s degetele mereu reci și reci si ti-e/ jena sa mangai obrazul unei femei al sotiei/ de pilda/ cand nu mai stii niciun banc nu mai ai chef/ de bancuri/ te-ai razletit de amici si bei/ singur/ cand nu ti se poate intampla decat sa/ bifezi in calendar zile zile dupa zile zile/ dupa zile o singura zi de fapt de fapt o/ singura seara//cand te plimbi la marginea orasului/si-ti joaca pe fata para otravita a brandusei/si-ai vrea sa plangi si nu poti sa plangi si ai vrea/ sa mori dar nu poti sa mori si ai vrea s-o iei de/ la capat dar esti/obosit obosit obosit///cand privesti zidul si-ti amintesti/ ca intr=o vreme vedeai in petele lui animale/ cu blanuri umede trecand pe cer capricornul taurul/leul gradini de roze devoratoare/ si acum vezi/ doar zidul// cand ai vorbi si nu poti decat/ sa inghiti cateva noduri/ cand ai urla dar nu gasesti/ nici un loc/ din care sa nu fii auzit// cand ti-s mereu degetele reci cand/ ti-s buzele albastre” ( Ovidiu Nimigean)

2) O poezie în care în prima strofă să vorbească un copil, în strofa a doua – un tânăr/ o tânără și în strofa a treia un bătrân, fără să folosim cuvintele copil, tânăr/tânără și bătrân/ bătrână.

3) „ Ceea ce spui nu faci” ( Adrian Marino) Spune ca să nu faci. Povestește tot ca să nu faci ceea ce povestești.

#

Dumitru Crudu se plimbă 39 de grade la umbră

cu o ceaşcă de cafea în mână

toţi suntem uzi&transpiraţi&leşinaţi

Dumitru Crudu ar vrea să bem o bere

ori să fumăm un joint

dar noi toţi bem cafea şi nu ne oprim din scris

Dumitru Crudu

ştie şi el că noi nu ştim ceva ce ştie el

nu se enervează la masă şi nici nu pleacă

nu face notiţe şi nici nu înjură-n rusă

(de ce ar face-o!)

Dumitru Crudu e Dumitru Crudu 39 de grade la umbră

şi chiar şi voi ştiţi despre asta aşa că înghideţi gurile

de ce trebuie să faceţi asta

pentru că afară e 39 de grade la umbră

iar cu voi e pisica&căţelul şi furnicile

iar cu noi e Dumitru Crudu care se plimbă cu o ceaşcă de cafea în mână

şi ne aşteaptă poemele

şi cu toate astea

cu astea toate

cu toate astea

nici măcar Dumitru Crudu care spre uimirea mea

noastră

a tuturor

când afară e 39 de grade la umbră

are cămaşa aproape uscată

e mai vigilent de cât noi toţi luaţi împreună

nici măcar el Dumitru Crudu

nu observă un detaliu a naibii de poetic pe piciorul lui stâng

o căpuşă beată care se plimbă haihui şi nu-şi face probleme din asta

şi-acum fiţi atenţi

ca să primiţi şi voi bonus la karmă

apăsaţi like Dumitru Crudu

***** Dumitru Crudu

şi

Dumitru Crudu #

ca să primiţi şi voi doza voastră de veselie şi pace şi sănătate

şi nu luaţi în cap

luaţi-o pe jos

ne vedem după

al vostru Artiom Oleacu

 

 o amiază toridă/

pe bulevard,/

la trecerea de pietoni/
spulberată pe asfalt/
de un nebun, călcată precum un gândac de bucătărie/
mulțime de femei în stație/
își fac semnul crucii/
un apel anonim/
un număr cunoscut/
tăcută, zaci, într-o baltă de sânge/
cu ochii deschiși mă privești/
eu nu schițez nici un gest,/
nici o mimică, nici un cuvânt/
strig,/
nu aud,/
furtuna m-am ucis/
nu pot îndepărta rănile./

P/S: Mi-e greu să fiu eu însumi.

Doi bărbaţi

Doi bărbaţi cu gurile ocupate de chiştoace

încearcă să scuipe nu doar salivă, dar şi vorbe.

Nu-i aud, sunt aproximativ la 100 metri de ei,

întind braţul, ridic palma vertical,

alipesc degetele unul de altul de parcă ar fi unul şi nu 5

o îndrept spre cei doi bărbaţi

într-o secundă dispare tot trupul,

dispar picioarele, mâinele, pieptul,

gâtul şi toate hainele lor,

rămâne doar capul şi chiştocul între dinţi

oricât ar muta chiştocul de pe un dinte pe altul,

trupul nu le apare,

nimeni nu observă cum două capuri cu chiştoace merg prin parc,

cum două capuri vorbesc între ei,

cum schimbă impresii şi mişcă sprâncene,

mai mult de atât

nici cele doua capuri nu observă ca au rămas fără corp,

nimeni nu intră în panică,

nici pedeştri,

nici ei,

nici eu,

îmi strâng palma în pumn

readuc braţul lângă corp

şi totul revine la normal,

doar eu sunt cel ce a observat marea nebunie

dacă mă întrebaţi cum am reuşit

să fac să dispară

două corpuri cu tot cu braţe şi picioare, fără să observe,

nu doar pedeştri, dar şi proprietarii corpurilor?

Sunt magician.

xxx

Ai așezat bucățile de carne abia prăjite

Frumos în farfurii

și mi-ai întins și mie una

Te-ai dus după tacîmuri și te-ai așezat lîngă mine

Te-ai obosit să-mi tai mai întîi bucata mea

În feliuțe subțiri iar apoi te-ai apucat de a ta

„De ce nu mănînci?”

Ți-am zîmbit și am pus mîna pe furculiță

Am uitat de farfuria mea pentru că eram prea

Ocupată să te urmăresc cum fiecare feliuță o tăiai cubulețe,

luai unul din ele în furculiță,

îl Înmuiai cu grijă in sosul de usturoi și îl duceai la gura

Apoi buzele tale se arcuiau și mușcai din bucata de carne

Te priveam mestecînd și mîncînd cu poftă

Părul îți cădea pe frunte cînd te aplecai după

cruciuliță și mi-am întins mîna ca

să ți-l pun după ureche

„Hey, nu te-ai atins deloc de mîncare, e totul bine?”

Am observat că mă priveai îngrijorat

„Nu, doar îmi place să te privesc mîncînd.”

Ai zîmbit dulce, așa cum poți doar tu și m-ai sărutat pe frunte.

” Acum mănincă și tu.”

Cos măști albastre,

albe, verzi, cafenii

Dar prefer negre

Se apropie de mine

Colega de vizavi

Grasa și trufașă

Ia o masca din grămadă de măști

Cusute de mine

Și începe să îmi facă observații

Coși greșit

Aici trebuie mai lat

aici trebuie mai îngust

aici trebuie sa lași loc

Prea mult loc

O privesc

Tu

De ce analizezi masca mea,

Și nu figura ta

Ești grasa că o balena

Fa sport

Mănâncă mai puțin

De altminteri

Când vei veni

la serviciu

Vei deschide ambele uși

Vei sta pe 2 scaune concomitent

Grăsano

I-am spus

În gând

S-a apropiat șefa de masa mea de lucru

A smuls masca din mana grasanei

A pus-o la loc

Și i-a spus

Vezi-ti de treabă

Aici eu sunt șefa.

xxx

Devenise deja o tradiție –

în fiecare vineri eu te invitam

la întâlnire

la terasa cu castani

bătrâni,

Tu spuneai că vii,

de data aceasta, spuneai,

vin neapărat.

Și iar nu veneai.

M-am împrietenit cu toți chelnerii

de la terasa noastră,

cum îmi plăcea să o numesc.

Au fost femei

și bărbați

tineri și supărați

pe îndărătnicia mea

de a nu înceta

să te aștept.

Ieri nu te-am invitat.

M-am dus cu prietenii

la o altă terasă.

Seara târziu

mă întorceam acasă,

treceam pe lângă terasa

cu castani

printre frunzele cărora

am zărit silueta atât de cunoscută

cu o carte în mână.