***
ne povestea cum au dus-o
într-un marfar plin ochi
era fetiță
și eu mă uitam la plapuma
albă acoperind-o
aproape în întregime
la fața ei
când îmi spunea
cum fugea
prin mărăcini
și cum
învăța cel mai bine
în anul doi era deja
soră medicală
apoi chirurg
și
ea
e
oarbă
acum
Olesea ENACHI
XXX
să merg cu mama la deal după varză
înflorea moarea
odată cu vișinul
pe care tata îl curăța cu grijă
și porneam
în zilele acelea mâncam doar pâine
și eram fericită
drămuind-o ca
Să-mi ajungă
Până apunea soarele.
Unii
Ne salutau cu Добрый день
Alții cu bună ziua
Iar eu vorbeam
Moldovenește cu ai mei
Vitalie ȘEGA
Păpuşi fără rochiţă şi pantofiori
Dacă mă trezeam şi cojocul nu era în cui
nici nu intram în dormitor
Ştiam că plecase în România să facă ,,bişniţă,,
Rafturile magazinelor erau nude ca păpuşile fără rochiţă şi pantofiori
Buzunare pline de ,,taloane,, pentru hrişcă, dar hrişcă nu era
Uram cuiul
Ascundeam cojocul sub pat
însă oricum îl găsea
şi mă lăsa cu un dor imens.
precum o monedă pe un
fund de buzunar
Sergiu STATI
xxx
mi-e dor de tine, Miriam
de ale tale vorbe sfinte
micuta mea frumoasa
de 10 ani
nu mai esti acasa
de palmele tale moi
ca le tineam in mana
de 10 ani
nu mai esti acasa
de parca ai fi fost deportata in
Siberia
Adriana RUSU
XXX
Am încercat de atîtea ori să astup toate găurile.
Puțin clei aici niște lipici dincolo..
Mai s-au terminat toate rezervele.
E criză.
Suntem pe timer.
„Cîte minute Mai avem?”
„Minute?Cred că că nici de secunde nu poate fi vorba.”
Pauză.
Ne-au spus să stăm în case.
Acum am un motiv întemeiat să te ignor.
„Evitați toate contactele fizice”
E prima dată cînd televizorul
a spus ceva deștept.
Pot pune totul pe reverse.
Ceva nu a mers..
„Am făcut ceva greșit?”
„Cod roșu”
Oamenii.
Știu mereu cum să înrăutățească situația.
Peter RAICU
EPIDEMIE
Dezlegați-mă! Vă rog!
Dacă mai e cineva;
Dacă mai poate cineva,
Dezlegați-mă!
Nu!
Pare-mi-se toți deja suntem în cămăși de forță!
EPIDEMIA BINEVOLĂ A CĂMĂȘILOR DE FORȚĂ!
DOAR AZI CĂMĂȘILE LA 50 % REDUCERE!
Ce poate fi mai frumos decât ceea când
cineva îți îndeplinește viața,
iar tu te odihnești,
îndreptățit că ești legat?!
Tu mi-ai vândut cămașa
promițându-mi viața fără griji!
Doar tu!
Tu , cel pe care te-am ales toți,
prin vot unanim să fii fără cămașă.
Fiindcă ai promis să mă hrănești din mâna ta;
Să mă duci cu mașina ta la serviciu
în fiecare dimineață;
Să-mi răsfoiești cartea care
o citesc înainte de somn;
Să îmi faci viața mai ușoară!
În schimb cu ce m-am ales pe lângă toți ?
Cu o nouă epidemie –
de fermoar
la gură și ochelari pentru nevăzători.
Julian KORNHAUSER
Julian KORNHAUSER
STAȚIA
Dați-mi mama înapoi, dați-mi mama, striga el/
Ca un nebun. Striga, voi, câini parșivi. Striga. Nu-i/
Dădeau atenție. Vagoane, vagoane, vagoane. El striga/
De zor. I-au înapoiat-o. Ușoară, ușurică. A bătut
Scândurile. Nu mai vorbește. Scotea păr din labirintul/
Iadului. I-au înapoiat-o. El nu mai plângea. Țipa. Trenul/
Suspendat la orizont dispărea în fulgii de zăpadă./
Un soldat, băiat de treabă, se scotocea în buzunare,/
A zburat o monedă de cinci. S-au scuipat în față. Cinci./
Iar mâinile/
În argint sculptate. Asemenea mâini, în argint. Nu, nu a tras/
În el./
Nu avea gloanțe. Guten Morgen, Herr General. I-a tras peste/
Mutră, mâini în argint, tu, nătărăule, nimeni așa ca astea./
Roțile/
Pleoscăiau în ger, zăngăneau șinele ca farfuriile la prânz./
Comandantul ieșea pe peron și, căscând, flutura/
Stegulețul. Apoi se îndepărta. Patul scârțâia. Se uita/
Pe fereastră. Lasă-ți mama, deoparte, tu, nătărăule.
Tema
În acest poem al lui Julien Cornhauser, este povestită o dramă personală și colectivă, cea a uciderii evreilor în lagările de exterminare germană, dar nu e folosit nicăieri cuvinte ca lagăr de exterminare și ucidere, lichidare, omorâre. Dar poemul e despre asta. Autorul poemului e evreu și poemul e autobiografic. Părinții lui au fost închiși într-un lagăr de exterminare, împreună cu părinții lor. Poemul relatează atât o dramă personală, cât și una colectivă.
Asta e tema.
Să scriem și noi un poem în care să înfățișăm atât o dramă personală, cât și una dintre dramele neamului nostru- foamete, gulag, comunism- dar fără a folosi aceste cuvinte. Adică să combinăm două drame- una personală- și în spate una dintre dramele poporului nostru.
Punctul de plecare poate fi DAȚI_MI MAMA ÎNAPOI.
5 ciocolate – Teodor Fusu
Prima dată când tata m-a pedepsit,
aveam doar 5 anişori, căci am mâncat toate
cele 5 ciocolate, iar pedeapsa a fost ca
5 minute să mă uit la el în ochi, eu în acel
moment mă gândeam: păcat că au fost numai
5 ciocolate.
„la naiba cu nebunia asta” – Sergiu Stati
la naiba cu dragostea fără tine
la naiba cu viața fără sens
la naiba cu dimineața fără cafea
la naiba cu amiaza fără să te aud
la naiba cu seara fără să luăm cina în doi
la naiba cu visele noastre la naiba cu speranțele tale
la naiba cu amintirile mele
„la naiba cu nebunia asta”
odihnește-te în pace!
Jurnal de Atelier
La Atelierul de astăzi s-au discutat cărțile citite pe parcursul săptămânii: „Candid” de Voltaire (și „De veghe în lanul de secară”, unde personajul principal e și el un Candid), „Măcel în Georgia” de Dumitru Crudu (unde Georgiana e MacGuffin, personajul în jurul căruia se învârte acțiunea), „Daddy Long-Legs” de Jean Webster, Clarice Lispector cu „O suflare de viață” (un roman complex, care încalcă toate regulile), „Încercarea labirintului” de Mircea Eliade și Gustav Mayrink, un autor mistic, cu o nuvelă pe care Aliona Ivanova a și citit-o la atelier: „Întreaga ființă e aprinsă de durere” (O adevărată descoperire pentru unii dintre noi!).
Am decis să citim din Etheridge Knight, un autor cu câteva poeme proaspăt traduse în primul număr al revistei „Noii Barbari” (în curs de apariție) și am pornit să ne scriem textele de la un vers-cheie al poemului „la naiba cu/toată nebunia asta”:
Distrus Doamne ea a plecat gata m-a lăsat gata și-a / făcut valiza și m-a părăsit și eu fără să am cum să o fac să se întoarcă și peste tot viața e os gol alb luminos nisipul de cristal strălucește iarba moartea morții murind și brașoavele au dus-o departe de mine au făcut-o să-și ia râsul și zâmbetele și moliciunea ei și oftatul de la miez de noapte— La naiba cu Coltrane cu muzica și norii purtați de vânt la naiba cu marea și copacii și cerul și păsările și aligatorii și toate animalele care rătăcesc pe pământ la naiba cu marx și mao la naiba cu fidel și nkrumah și democrația și comunismul la naiba cu heroina și iarba dumnezeu isus și toți apostolii la naiba cu fanon nixon și malcom la naiba cu revoluția la naiba cu libertatea la naiba cu toată nebunia asta tot ce vreau e să se-ntoarcă femeia mea ca sufletul meu să poată din nou cânta
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 