Vitalie ȘEGA
,, Între cer și pământ se mai pescuiește?”, se întreabă Artiom Oleacu în volumul de versuri „Miere pentru toate exponatele”, cu care a câștigat premiul „Alexandru Mușina”, în cadrul celei de-a VI-a ediții a concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, fără a ne răspunde însă la această întrebare și asta pentru că nu se deslușește prea bine ce e între cer și pământ din cauza ceții. Acoperită de ceață e și lumea din cartea lui Artiom Oleacu, apărută de curând la Editura Tracus Arte din București, din care își mai păstrează contururile doar Artiom cel mare, Artiom cel mic, Maria, tatăl, mama sau bunicii, în rest, toate celelalte personaje sunt înghițite de ceață, ducând cu ele și niște întrebări fără răspuns, pe care și încearcă și să le afle Artiom , împărtășindu-le cu Artiom cel mic sau cu Maria, precum un cangur ar face-o cu puii lui.
Artiom vrea să-i afle întrebările acestei lumi învăluite în ceață, pentru a rupe din ele ca dintr-o pâine fierbinte, proaspăt scoasă din cuptor.
Și când le află descoperă că aceste întrebări debordează de viaţă şi durere, precum orașul debordează de ploaia rece care cade afară și atunci pur și simplu,,găseşte mingea/ şi o strânge tare la piept”.
Dar Artiom își are și întrebările sale, iar una dintre ele începe să-i sfredelească mintea atunci când descoperă că,,tata a părăsit-o pe mama”. Dar nu ne spune dacă a părăsit-o plecând la o altă femeie sau…murind. Lăsând și acest subiect învăluit în ceață.
Artiom cel mare și Artiom cel mic sunt Artiom la diferite vârste, dar în poeziile sale dialoghează între ei sau se confruntă de parcă ar fi doi oameni distincți, doi oameni străini, care își poartă unul altuia pică:
,,Artiom îl bate peste mâini”;
Artiom e un personaj picaresc, care,, îşi bagă telefonul în gura” și se joacă cu el însuși, dintr-o foame ineluctabilă de spectacole. Artiom ( personajul din carte) trăiește pentru a se da în spectacol și face din orice un spectacol, pentru el ceea ce trăiește are valoare doar dacă poate fi înscenată și prezentată pe o scenă de teatru.
,, Am 33/ mama e medic/ nu fumez/ nu mă droghez/ nu am tumoare/ nu am tuberculoză/….am nevoie de aer. ”
Și asta pentru ca spectacolul să iasă cât mai bine, dar când nu-ți iese începi să te asfixiezi și vrei ,,7 gloanţe/ ca să termini cu nebunia asta”.
Nu doar Artiom cel mare sau cel mic au o dramă a lor, dar și bunica sau mama lui. Tata îi apare doar în vis, dar chiar și în vis, doar cu spatele.
„Ieri Artiom şi-a visat tatăl/ aşezaţi pe malul mării în nisip/ tata îi spune un banc/ şi râd amândoi”.
Tata nu-i apare însă doar în vis, ci și în amintiri:,,Plombirul din uniunea sovietică/ era mai gustos/ şi jeansii lui tata chiar și dacă îi fierbea în căldare arătau mai bine”.
Uneori îţi pare că lui Artiom matur îi e dor după Artiom cel mic e, care nu ascultă de el şi face ce vrea. E un rebel cu ţigara în gură.
,,Dacâ ţi-or pune o întrebare/ voi răspunde eu/ pentru tine”.
Artiom cel mic conveţuieşte cu Artiom cel mare, precum sângele cu plasma.
Maria e unica femeie pe care o iubește Artiom la fel ca pe mama și ea se înțelege de minune cu ambii Artiomi.
,, Marie/ hai să cumpărăm nişte porumbei/ ca să avem şi noi / după ce zbura”.
Dacă vreți să aflați ce mai face Maria, Artiom cel mare și Artiom cel mic, citiți această carte excepțională de poezie.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 