xxx

au trecut 10 ani,/ de

cand stau la semafor/  si mi-e greu sa trec strada/ au trecut 10 ani

de cand in fiecare zi e

ziua ta/

cerul spala pamantul

lasandu=ma

singur/

in fiecare zi

vreau sa-ti vorbesc/

astazi ai facut 33 ani,/

la capatai ai o cruce alba/

cu basma aratai mult mai frumoasa/

pe piept au inflorit trandafirii/

ma iei de mana/

iti aud vocea ta

in

ziua de ieri

care o sa inceapa iar

maine

Inspiraţia

În tubul pastei de dinţi

pe fundul canei de cafea

pe perete de ceainic

chiar şi în urna de gunoi,

dar nici când sugrumam gâtul cu cravată,

sau încheiam nasturii de la cămaşă

Nu am găsit-o !

nici pe masa de birou

sau în buzele cărnoase ale Inei,

între pistruii Cristinei,

pe chelia traspirată a lui Vadim,

în barba gri a lui Echim,

Nu o să mă credeţi !

nici în bârfele colegilor nu am găsit-o

nici în transportul aglomerat

şi nici în urba umedă de ploaie

Mi-am dat seama că am pierdut-o

precum o monedă prin gaura de buzunar.

xxx

Nu mai sunt mâini,

nici cap și nici picioare,

Nu văd, nu simt și nici nu

mai gândesc.

In cercul meu sunt

doar un oarecare

Ce prin trecut încerc

să mai trăiesc.

Desculț merg

pe un drum de țară

Și caut acel loc de

unde-aș cumpăra

Măcar un gram

de timp de-odinioară

Cred că așa voi

mai putea ceva schimba.

Îmi sângerează tălpile,

nu mai pot merge

Și mâinile

îmi sunt uscate

pân-la os,

Și-ncep a da crezare

gândului ce-mi șterge

Ideea că aș putea

întoarce ce a fost.

“Dar ce a fost ,

e tot ce vreai să fie?

Sau doar un element

dintr-un întreg ?

Privește –

Trecutul prin durere-nvie!

Prezentul doar prin fericire-l

înțelegi!

“ Ce viață, drumuri,

gânduri fără rost,

Dacă din cauza nefericirii

am putea

Sa cumpărăm și

ziua care-a fost

Ca să putem schimba orice

moment din

ea

Artificii

Rup draperiile de la ferestre

mă ţin de prostii

până nu aflu precis că vii

nu o să-mi pese

Pun valeriană în salam

Să-l înhaţe înfometat

Să nu latre la noapte-am

când te-oi aşteptat

Inspir odată şi să respir mâine

Tac până vineri

Ne vom simţi tineri

Să cumpărăm şi ziua de mâine

Ne vor cauta cu pompierii, poliţia şi cu câinii

Oricum de Anul nou am stat în spital şi nu am văzut artificii

Sonet

(se dedică lui A. M.)

“să cumpărăm şi ziua care-a fost”

ce facem după, ce o cumpărăm

o scriem în jurnal, ori o mâncăm

să nu ştie nepoţii de glasnost

e primăvară, dar e toamnă afară

în curte doar copii fără maturi

pe masă rodia-bomba nucleară

ne-auncă-n aer pregătite cioburi

dacă plecăm, unde plecăm

e apa armă şi cuţit, ne infectăm

e lume nouă ce din urmă ne ajunge

vom face faţă, mă întreb, nu ştiu

unde se-ascunde-cel-orizont scofiu

de unde nimeni, n-o să ne alunge

Eu ma gandeam sa propun o poezie cu forma fixa – stiti bine cat de importanta i se parea lui Alexandru stapanirea tehnicii, a mecanismelor poetice subtile ale scrierii – un sonet.

Apoi, as da ca obligatoriu, oriunde in cuprinsul respectivului sonet, versul „Să cumpărăm și ziua care-a fost”.