xxx
Când nu spălam vesela
Sau rufele
Mama îmi spunea
Că o să ma ducă la orfelinat ea
nu a crescut copii
Că să nu facă nimic
Noi mâncam
Trebuie să și lucrăm
Intr-o zi, a venit de la lucru
nu am reușit sa strâng roșiile
Și m-a întrebat?
cu cine semeni
că ești atât de proastă și leneșă?
la sigur cu tat-tu
Eu pe jumate
de voce i-am spus cu matale
Atunci s-a enervat
A vrut să îmi tragă dar s-a oprit
M-a apucat de guler
Și m-a dus in ograda unui orfelinat
Și-a strigat luati-o nu am nevoie de ea
Am acasă copii mai deștepți și mai buni
Nu imi pierd sănătatea cu una că ea
Mă uitam la mama
și nu spuneam nimic
Lacrimile îmi curgeau pe fata
Cu mâneca le ștergeam
A doua zi
A venit la mine și mi-a spus hai acasă
A fost bine sa stai o zi și să nu faci nimic
Pentru ce am făcut copii că sa nu mă ajute
Nu ai terminat sa speli vesela
O dată ce ai inceput un lucru trebuie sa-l faci
până la urmă
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
Asta chiar e o problemă socială ce ține mult de familiile și părinții din Moldova! pare a o povestire, dar eu am simțit-o ca o poezie-manifest! super !
ApreciazăApreciază
Bravo, Augustina! Ar trebui redactată doar puțin, sunt câteva greșeli scăpate. În rest mi-a plăcut mult!
-Cristina
ApreciazăApreciază
bravo, Augustina, ea pentru mine e o revelaţie,, şi tot mi s-a părut un manifest, al relaţiei copilului mamă, sunt de acord cu Petru. Cred că e un început frumos, dacă va vrea să continue.
ApreciazăApreciază
Foarte putenic, Augustina. Emotionant.
ApreciazăApreciază