EPIDEMIE
Dezlegați-mă! Vă rog!
Dacă mai e cineva;
Dacă mai poate cineva,
Dezlegați-mă!
Nu!
Pare-mi-se toți deja suntem în cămăși de forță!
EPIDEMIA BINEVOLĂ A CĂMĂȘILOR DE FORȚĂ!
DOAR AZI CĂMĂȘILE LA 50 % REDUCERE!
Ce poate fi mai frumos decât ceea când
cineva îți îndeplinește viața,
iar tu te odihnești,
îndreptățit că ești legat?!
Tu mi-ai vândut cămașa
promițându-mi viața fără griji!
Doar tu!
Tu , cel pe care te-am ales toți,
prin vot unanim să fii fără cămașă.
Fiindcă ai promis să mă hrănești din mâna ta;
Să mă duci cu mașina ta la serviciu
în fiecare dimineață;
Să-mi răsfoiești cartea care
o citesc înainte de somn;
Să îmi faci viața mai ușoară!
În schimb cu ce m-am ales pe lângă toți ?
Cu o nouă epidemie –
de fermoar
la gură și ochelari pentru nevăzători.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
„Ce poate fi mai frumos decât ceea când
cineva îți îndeplinește viața, ” nu îmi place cum suna, pare întortocheată propoziția. imaginea de la sfirsit e foarte des întâlnită dar cred că o salvează cuvintul „epidemie” din nainte și capătă altă dimensiune. Mi-a plăcut foarte mult imaginea cu „cămașă” și mesajul poeziei.
ApreciazăApreciază
După partea cu prin vot unanim să fii fără cămașă mi se pare prea desfășurat conținutul . Eu aș sări direct la rândul în schimb ce m-am ales…
ApreciazăApreciază
Eu aş începe de la ,,ce poate fi mai frumos …. totul curge de aicea… pina la asta e o alta poezie,,, parcă protestară poate pe alocuri ironică,, care al merita un alt final.
ApreciazăApreciază
Daca ar fi citit de la final spre inceput, poemul tau e SUPER. Petru, incearca sa-l rastorni si sa-l inversezi in felul asta. Sa inceapa cu finalul si sa curga spre inceput, ca inceputul sa devina final. Asa e MINUNAT!
ApreciazăApreciază
Poezia mi se pare incompletă, dar sunt elemente care îmi plac:
Aș păstra asta:
„Fiindcă ai promis
mă duci cu mașina ta la serviciu
în fiecare dimineață;”
Și aș porni de aici să dezvolt o poveste. Pentru că am senzația că textul încearcă să generalizeze, ceea ce distruge o bună parte din magie. Îi lipsește ceva personal (nu neapărat secrete și chestii intime, pe alea nu aș vrea să le știu :))), dar îi lipsește o lume a lui, o lume cu care e ușor să relaționezi (cum a făcut Augustina în textul de astăzi mi se pare cel mai bun exemplu)
Și ar mai fi de păstrat:
„Dacă mai e cineva
în cămașă de forță
se odihnește,”…
S-ar putea de început și de aici, zic.
ApreciazăApreciază
Rândul „Nu!” parcă ar cere o concretizare – ce anume nu?
„Doar tu” – aș exclude (din versul următor e clar cine),
iar in loc de „să mă hrănești”, „să mă duci” – „să ne hrănești” ș.a.m.d.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult! iau în calcul tot ce mi-ați scris și mă stradui să o reformez !
ApreciazăApreciază