Țurcan Ulia

( Inspirată din poemul lui Julian Kornhauser – mama mea/bea )

Mama mea E trisă, Azi, mâine, poimâine… În ochii ei e Tristețe, Întuneric, suspinări. Era veselie intr-o zi, Acum nu mai este. Erau vorbe dulci Din partea mamei… Acum e liniște. Toată veselia sa, Tranformată în praf. Paginile fericite din carnetul meu de vise, Au avut aceeași soartă. Tot ce era vesel A dispărut ca prin magie. Ce era fericirea nu mai știu. Înainte păsările cântau, Acum nu mai cântă. Visele sunt umbre.