Tu nu vedeai
nici frica mea
nici pe mine
din spatele unui osp(v)iciu
Cuvântul grijă s-a înfundat tiptil în alte cuvinte
și nu a mai ieșit măcar o dată
în acțiuni
și se lățea la substratul lor
din grijă în îngrijorare
apoi în frică
Cutremurul mi-a schimbat ACASA tot mai aproape
până a ajuns să fie în mine
în timp ce tu ți-ai făcut loc pentru riduri pe frunte
dându-le-n jos pe cele de la ochi cu-n tremur
al mâinii
Bea !
Bea și tu ca-n tinerețe – din moarte
precum bea ea din tine
mai știi…
poate-o dobori tu prima
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
Foarte dur poemul dar îmi place !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte! Foarte bun.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ultima parte a poemul e foarte buna! Asta chiar lasat fara cuvinte!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Finalul bestial, m-a impresionat. Strofa cu Cutremurul,, nu mi-i clar..ce s=a petrecut în viaţa personajului de s-a îndepărtat de casă,… mi-au plăcut imaginea cu riduri pe frunte care le dă jos cu tremurul mîinii,, arăţi trecerea timpului, prin îmbătrînirea mamei… si că demult nu ai fos acasă.,,, dar,, cutremurul.. nu e clar oricum… cutremur-ce plecarea la cămin, plecarea la studii, locuirea în Chişinău, revenirea de puţine ori acasă. Restul.. . mi-a plăcut forte tare, chiar foarte, sunt de acord cu cele expuse mai sus că finalul e dur , dar se alipeşte cititorul şi poemului, Finalul mă repet, dar îmi place. e bestial.
ApreciazăApreciază
Victor e un poet foarte promitator si demonstreaza si in aceasta poezie. Ce i-as propun sa renunte la metafore, si textul ar castiga. Altfel, e un poet realmente talentat!!!
ApreciazăApreciază
Superb poem
ApreciazăApreciază