***
am sperat
că ne vom iubi în acel
coșuleț cu prune
am crezut
că ne va fi comod acolo
am sperat
că ne vom deprinde cu întunericul
te-am crezut
pentru că mi-ai spus
că vom găsi drumul înapoi
am sperat
că aşa va fi
pentru că am asociat drumurile
cu bretelele tale
am crezut
că ne vom simţi bine acolo
am sperat
că ne vom face viaţa mai frumoasă
în acest coşuleţ cu prune
în acest coşuleţ cu prune
am crezut
apariţia noatră acolo
am sperat şi-am crezut
că vom avea amintiri uimitoare
aşa cum a fost şi-n alte dăţi
am sperat
dar acest coşuleţ cu prune
ne-a stricat din magie
ne-a stricat toată magia
apariţia trebuia să fie inedită
am crezut
că suportul nostru imaginar
ne va ajuta să nu alunecăm
am sperat
că totul va fi bine
dar n-am ţinut cont că picioarele noastre
fierbinţi
vor perfora ciocolata
am crezut
că ne vom agăţa de pereţii cutiei
cu unghiile noastre negre
am sperat
că vom reuşi
să ieşim înaintea zorilor
am crezut
am sperat
am crezut
am sperat
că nimeni nu ne va atinge
coşuleţul cu prune
am crezut
că vom fi fericiţi după ce ne vom iubi
am sperat
că vom fi mai puternici
am crezut
că vom ieşi din el
şi totuşi coşuleţul
a fost deschis
şi-am fost savuraţi
dar a cui a fost această idee
să nă facem
atît de mici
a cui a fost acestă idee
a mea ori a ta
Cît adevăr ..aceste prune in ciocolata ..m-am regăsit.Un poem frumos.Felicitari !
ApreciazăApreciază