Augustina VISAN

xxx
Lucram noaptea în picioare
8 ore
Coseam huse pentru mașini
La fiecare 30 de minute
Îmi prindeam
Degetele sub tălpiță
Beam apă rece
Îmi spuneam
Hai că poți
Venea liderul
Zbiera la noi
Ca un bou
Că lucrez prea încet
Că sunt o găină plouată
Că o să îmi taie din salariu
Când îl auzeam
În capul meu răsunau cuvintele
Mai du-te dracului de prost ce ești
Nu te mai satură Dumnezeu
Ia-ți husa
Mai ia una
Mai vrei?
O voce din boxe se auzea
A fi eco-i la modă
Reciclați gunoiul
Celuloză la celuloză
Plastic la plastic
Plecam abia
Dimineața
Cu ochii mici
Călcâiele crăpate
Toate unghiile negre
Mă urcam în autobuzul
care mă ducea acasă
Cel mai dulce somn mă prindea
Spre sfârșit
Mă trezea o femeie
Și-mi spunea să cobor
Șoferul
Striga la mine
Închide ușa ca lumea
Nesimțito mă întorceam
Îi deschideam înapoi ușa
Și plecam
Am lucrat toată noaptea boule
Acasa toți dormeau
Patul era rece
Mă dezbrăcam
Închideam ochii
Și numărăm câte oi
Îmi sar patul
Ajungeam
Până la 20

4 gânduri despre „Augustina VISAN

  1. Augustina, e tare frumos poemul. Am făcut niște foarte mici intervenții și am eliminat ultimele patru versuri (chiar dacă înțeleg rostul lor – oricât de chinuitor era, ce n-ai da acum să mai poți să etc.; înțeleg, dar pur și simplu mi se pare că poemul sună mai bine dacă se oprește după „Până la 20”.

    xxx
    Lucram noaptea în picioare
    8 ore
    Coseam huse pentru mașini
    La fiecare 30 de minute
    Îmi prindeam
    Degetele sub tălpiță
    Beam apă rece
    Îmi spuneam
    Hai că poți
    Venea liderul
    Zbiera la noi
    Ca un bou
    Că lucrez prea încet
    Că sunt o găină plouată
    Că o să îmi taie din salariu
    Când îl auzeam
    În capul meu răsunau cuvintele
    Mai du-te dracului de prost ce ești
    Nu te mai satură Dumnezeu
    Ia-ți husa
    Mai ia una
    Mai vrei?
    O voce din boxe se auzea
    A fi eco-i la modă
    Reciclați gunoiul
    Celuloză la celuloză
    Plastic la plastic
    Plecam abia
    Dimineața
    Cu ochii mici
    Călcâiele crăpate
    Toate unghiile negre
    Mă urcam în autobuzul
    care mă ducea acasă
    Cel mai dulce somn mă prindea
    Spre sfârșit
    Mă trezea o femeie
    Și-mi spunea să cobor
    Șoferul
    Striga la mine
    Închide ușa ca lumea
    Nesimțito mă întorceam
    Îi deschideam înapoi ușa
    Și plecam
    Am lucrat toată noaptea boule
    Acasa toți dormeau
    Patul era rece
    Mă dezbrăcam
    Închideam ochii
    Și numărăm câte oi
    Îmi sar patul
    Ajungeam
    Până la 20

    Apreciat de 1 persoană

  2. mi-a plăcut poemul, cred că cel mai bun s-a zis mai sus în comentariile lui ciprian şi ale colegilor, îmi rămmîne să zic că doar m-a impresionat sinceritatea cu care autorul coase literele pe hirtie în formă de versuri.

    Apreciază

Lasă un comentariu