Peter RAICU

~ noiibarbari

xxx
Am devenit un uriaș
Ating cerul dat cu var
Pe vârfuri ridicat
Prin lupă privesc
Să văd ce se-ntâmplă acolo

Pereții mă strâng
Mă fac să fiu și mai mare
Dac-aș putea să-i rotunjesc
N-aș mai avea nevoie
Vreodată
Să ies

Avatarul lui Necunoscut

Publicat de noiibarbari

4 gânduri despre „Peter RAICU”

  2. Sper ca de data asta să reușesc să public comentariul. 🙂 Așaaa… Vă rugam să luați părerile mele doar ca pe ale unui coleg. E posibil ca uneori să greșesc. Vă rog să nu vă supărați pe mine. Salut, Peter! Îți propun o variantă mai suplă a poemului tău. Am căutat să aibă un pic alt sunet, să „curgă” mai ușor. Asupra unui singur lucru insist: te rog să renunți la exprimarea „și mai gigantic”.
    xxx
    Am devenit un uriaș
    Ating cerul dat cu var
    Pe vârfuri ridicat
    Prin lupă privesc
    Să văd ce se-ntâmplă acolo

    Pereții mă strâng
    Mă fac să fiu și mai mare
    Dac-aș putea să-i rotunjesc
    N-aș mai avea nevoie
    Vreodată
    Să ies

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. Poemul mi-a plăcut, prin faptul că obiectele din casă se umplu de fantezie si diverg într-o întreagă operă a irealului, pe care tu o urmăreşti citind, întrebându-te ce va fi mai departe. Sunt de acord cu Ciprian,, a ieşi- deja e omologul ieşitului afară.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu