xxx
Cea mai frumoasă cameră în care am trăit
Era aceea cu flori
Pe pervaz
Pe dulap
Pe masă
Pe jos
Când pășeam dimineața
Mereu o făceam cu stângul
Pentru că dormeam la marginea patului
De unde puteam cuprinde cu ochii
toate florile pe care nu aveam grijă să le ud
niciodată la fel cum nu aveam grijă de multe altele
de parcă așa ar fi trebuit să fie
aceea era camera magică unde mi-am
irosit toate dorințele unde știu că n-am să mă întorc
dar păstrez cheia în sertarul cu
bijuterii
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
Foarte faină!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dragă Tatiana, te rog să nu te superi pe mine. Tu poți mult mai mult. Tu ești cea care a scris: „În cap ți se înmulțesc gândurile / Ca râmele de ploaie / Parcă ai vrea să-mi vorbești / Taci mai departe// Și dacă se îndesesc ploile / Și dacă ne invadează râmele / Și vor începe să iasă / Pe gură / Pe nări / Să-și sape cărări spre urechi// Te-am întâlnit la braț cu maia / Nici măcar / Nu mi-ai răspuns la salut.” Textul de-acum e de-o melancolie desuetă. Of, tare aș vrea să nu te superi. Iartă-mă!
ApreciazăApreciază