Adriana RUSU

*

Mi-am spus că vrea să scriu despre degete.

Am înțeles că prea multe lucruri se învârt în jurul

Unui deget mic.

Se învîrt și se învârt în cercuri și vîrteje

Ca amprenta degetului mare

Fără început și fără sfârșit.

 

**

Suntem rupți din mrejele întunericului și nimicului

De degete.

De degete prinse de palme

Și palme prinse de încheieturi

Și primul lucru de care ne apucăm

E degetul mamei.

De parcă e tot ce ne ține în lumea asta.

 

***

„Trei ”

Arăți trei degete

Primele lucruri pe care le învățăm

Le învățăm pe degete.

Degetul tau arătător pe galben

Și tot el spunînd ” asta ” ” tu” și „eu”.

Degetul mic cu rolul  lui aparte

” Împăcare ,împăcare fără nici o supărare”

Degetul mamei ” nu se poate ” și uneori „bătaie”

Și  lumea ta e aceste 3 degete.

 

****

Acum degetele tale au aprins prima țigară

Deși imaginea degetului „nu se poate” a răsărit

Undeva în colțul minții

Degetetel tale au dus țigară spre buze

Lumea ta acum, e mai mult de cît 3 degete.

Și că răspuns ei tu ai mereu degetul din mijloc

„Fuck off/ Fuck you”

 

 

*****

„Ai!”

Tii minte cînd ți-ai fript degetul prima dată?

Încă o cicatrice, o tăietură sau o zgîrietură.

Mi-am dat seama că nu avem deloc grija

De degetele noastre

De parcă nu s-ar întîmpla nimic grav dacă ai rămâne

Fără de unul sau două

Și dacă le perzi pe toate, ce faci?

Eu nu vreau sa pierd nici unul

Măcar din motivul că mina mea se unește atît de perfect cu a ta.

 

3 gânduri despre „Adriana RUSU

Răspunde-i lui Adriana Rusu Anulează răspunsul