xxxx
„Eram mică, aveam șase ani”
(Radu Andriescu)
Eram mică, aveam șase ani
Credeam că tata pleacă într-o expediție,
Că mama nu poate plânge,
Că planeta noastră a fost cândva plată și
a stat pe spatele unor elefanți, urcați pe o țestoasă.
Îmi părea că pot avea un frate mai mare
Și că fericirea e acolo, după deal
Doar trebuie să întinzi mâna și să o „culegi”
Peste douăzeci de ani, credințele mele s-au ruinat,
Toate
Am rămas în fața unui șantier,
Nu am avut nevoie de aceste adevăruri,
Nu mi-a folosit la nimic faptul că tata a plecat de acasă,
Că planeta e o minge de volei,
Că fratele mai mare nu este,
ori chiar dacă este,
nu-l voi putea găsi vreodată
Și că după deal este alt deal,
iar după acesta un altul.
N-am așteptat douăzeci de ani să
aflu acest lucru, să mă consolez că, na,
asta e viața matură.
Eram mică,
aveam șase ani și știam suficient pentru a fi
fericită.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
m-au încântat observaţiile pe care autoarea le făcea când era mică, că pămîntul e o minge de volei, că e plat, că limita hoarului e până unde ajunge mâna, şi m-o impresionat imaginea:
fericirea e după deal, poate după acesta, poate după altul. La finiş toate speranţele devin un zid surpat, dar oricum impresionează cum e formulat.
Cred că la 6 ani ştiam suficient pentru a fi fericită….- extraordinar.
ApreciazăApreciază