Ludmila ȚURCANU

Souvenir

acasă

acasă la mine

am

un sertar

sertarul e plin, doldora.

de deschis,

-mai bine nu te-aventura

Dar dacă totuși insiști, trage de amândoua mânere

Simultan,

Ca să nu cazi,

Nici tu,

Nici sertarul

Sertarul ăsta e circular, și totuși are 4 colțuri,

Ironic,

Dar e circular pentru că-n timpul liber ObIeCtElE din el joacă

Hora unirii,

Și cu 4 colțuri, pentru că trebuie cumva să dăm impresia că viața noastră e un organizer planner.

Tot sertarul ăsta adăpostește

Vise

Și

Visuri,

Vise de acum 10 ani transformate 10 ani mai sus în visuri,

Și visuri pe care nu vrem să le limităm doar la vise.

Sertarul ăsta, neironic vorbind,

supravețuiește de la geneza Перестройкeиь,

însă trăiește de 6575 de zile,

de când a cam început să aspire

bla-bla-bla-uri,

brățări ale prieteniei,

foi de jurnal arse,

canvasuri sinoptice,

scrisori zdrobite,

partituri de chitaro-pian,

și amintiri.

Cineva ar putea să zică:

-Ha, ai o capsulă a timpului la tine acasă, ce fain, poți adăuga lucruri în ea de fiecare dată când te-ntorci

Nu l-aș contrazice dacă ar ști că mai nou capsulele timpului îs adăpostite-n ADN-uri,

Și

sertarele

Sertarele la fel.

3 gânduri despre „Ludmila ȚURCANU

Lasă un comentariu