Augustina VISAN

xxx
Când am împlinit 18 ani
M-am trezit la 5 dimineața
Am inceput sa rad un peste
Pe spate, pe burta
De solzi
Am inceput sa fac ordine
in burta lui
I-am scos intestinele
pentru că aveau nevoie de o
curățenie generală
Inima i-am pus-o în cadă
plictisită
că munceam
De ziua mea
Mama era în Italia
M-a felicitat la telefon
Și mi-a spus 
cadoul
peste o luna ai sa-l
vezi
 Iar tata
Mă ajută să împletesc sarmalele
Din frunze de varză
Nu îmi plăcea varza
Pentru că avea un gust scârbos
Și îmi aducea aminte de seara
aceea
când
Cu forța
am băgat-o în mine
varza asta murata
și degradată
în mine
O săptămână am mâncat varza
De mi-a ieșit pe ochi
In ziua aceea
Am refuzat să îmi cumpăr
Tort
Cu lumânări
1 8
Era prea scump și mic pentru
o singură zi
Tata
se prefăcea că era fericit
Dar eu l-am vazut
Cum bea rachiu
Și spunea
s-a găsit și asta când sa se nască
mirosea o ceapa
Și o punea la loc
Se spune că la18
Ar trebui sa faci o
petrecere de neuitat
Așa am făcut și eu
Ne-am adunat împrejur la o
masă
Noaptea
Și mâncam carne de
pui arsă pentru că
focul era prea mare
Nu că tata a uitat de ea
dar
nu aveam lumină
ne-o tăiaseră
din cauza datoriilor

Vitalie ȘEGA

xxx

 

ca şi copiii care arată cu degetul

sau fug din calea maşinii fără frîne

mă opresc și eu și

mă uit în oglindă şi zic dar poate?!

Sună la telefon rudele şi îmi zic că totul o să fie bine

măresc căutările pe google privind gripa spaniolă, şi SAARS,

se uită la filme

se uită la mine

se uită la toţi

şi aşteptă când pe cer va apărea o eclipsă,

iar ei ca și copiii vor arăta cu degetul spre o minune,

şi apoi peste  o săptămînă vor uita

şi vor zice că nu a fost nimic

doar un alt răsărit de soare.

Artiom OLEACU

scrie ceva

uneori tot ce te-ncojoară

nu e doar mîna lui

străină&palidă-n confuzia mişcării&dezordinea-n

subsolul gol

e leoaica din capul tău

scrie ceva

nu dormi

gîndeşte-te la ea nu la el

gîndeşte-te la leoaică

gîndeşte-te&balansează picioarele

întoarce capul

încordează

fiecare muşchi

bea apă

deschide urechile

ascultă

priveşte frigiderul sovietic

cum îţi proiectează

mustăcioara lui Stalin

ce poate el să mai facă pentru tine

de cîtă magie ai avea nevoie

scrie ceva

doar ştie că tu

crezi în el

dar nu crezi în restul lucrurilor

împrăştiate haotic

pe masa neprietenoasă

în camera neprietenoasă

şi strada cu luminile aprinse ce nu te lasă să dormi

nu spera în aranjarea lucrurilor

în schimbarea spaţiului

scrie ceva

scrie doar tu

crezi în el

dar nu crede în cîntecul&dansul&elanul ei

graţia ei

graţia

leoaicei

ce a murit

în propriile ei fenomene cereşti

scrie ceva

şi poate asta te va ajuta

să crezi şi-n

lumea străbunicului

bunicului

tatălui şi

mamei tale

ce nu s-ar descurca

fără tine

 

Vitalie ȘEGA

Mătuşa Ioanida

 

Mătuşa Ioanida se trezeşete  și își spune rugăciunea

o dată în jumate de an vine în Chişinău

o dată în jumate de an îmi zice că am crescut,

o dată în jumate de an o însoţesc pâna la Spitalul Corolenco,

de boli nervoase,

mereu acelaş intinerar,

luăm troleibuzul 2,

când rămân 4 staţii pân la el, ea zice că

se asfixiază în  transport şi coboară,

ştiu ce are de gând să facă, dar cobor şi eu cu ea,

la fiecare staţie e câte un panou cu o fată sexy,

o înjură şi îşi face cruce şi spre cea cu ştrampi transparenţi,

şi spre cea în ştrampi şi jartiere,

chiar şi spre cea care citeşte o carte, şezând  picior peste picior în minijupă.

Nu mă deranjează că le mai și scuipă, doar că vântul mereu suflă spre mine,

 

Mătuşa Ioanida a murit la 96 de ani de scleroză multiplă,

nu a reuşit să vadă  că panourile publicitare au fost înlocuite

cu panouri informative de prevenire a coronavirusului.

Cristina TATARU

xxx
 să ne iubim
să ne
tăvălim în patul cu
cearșafuri murdare
Să mâncăm ca atunci pâine uscată
căci altceva nu mai aveam ce mânca
să beau 
din paharul tău
să mă trezești pe la miez de
noapte
să-mi spui
cât de bună a fost acea pâine uscată
Să mă ciufulești 
să mă
dai jos din pat
să-mi spui cât de mult mă iubești
și să mă lovești  cu capul de podea

Vitalie ȘEGA

XXX

 

înainte să vină

la mine  am amestecat

într-un mixer piersici,

cireşe cu sâmbure cu tot, mămăligă şi usturoi,

dar ea nu a mai venit .

O fi de la faptul că sunt pe jumate maghiar,

străbunicul de pe mamă, nu era

de prin părţile acestea,

istoria asta înainte de culcare,

ne-o povestea bunicul,

e mai interesantă decât cântecele alea

cică merge  ţanţos, el,

stră-stră bunicul printr-un sat din sud

şi o fetişcană cu ochii verzi

înfăşoară o pernă pe laiţă şi el o vede.

iată de ce nu revine ea,

sau o fi alt motiv,

ce chiar din 230 de message lăsate pe robotul telefonic

la 200 nu se poate răspunde?

Of, tu, nu ştii ce ai pierdut.

oricum eu sunt cel ce

povestesc toate astea,

și poți să spun orice vreau

și vă spun că  am crezut până în ultimul moment că

dincolo de peretelele bucătăriei

cei de acolo sunt

oameni serioși

iata de ce n-a venit

Ion AGACI

*
trebuie să mărturisesc că
am nevoie de
un apogeu.
trebuie să mărturisesc că
de mine s-a apropiat
femeia cea de la staţie.
avea acel miros neplăcut
de somn în propria ei
urină
şi-un vast interior care
sfârșea cu gura pe gura
sticlei,
noi, cu
buzele noastre
frumoase care n-au
ştiut decât sticlă şi
multă, multă
pomadă igienică.
– sărută-mă,
sărută-mă,
sărută-mă!
prinzându-mi capul cu
mâinile
-dar sărută-mă
te rog,
eu obținând distanță,
începând să fug,
– sărută-mă după
mine.
cu mâinile întinse, cu
durere în insistență,
şi vântul acela
provocându-mi nostalgie,
însă doar aşa,
respingând-o,
o atrăgeam.
ca şi cei care la
rândul lor m-au respins.
până când cursa asta
n-a luat sfârșit la
următoarea stație,
în care eu i-am ocupat
postura.
trebuie să mărturisesc că
am nevoie de un
apogeu.
rampa de lansare-i
tragedia,
nu e tragedia forma cea
superioară spre desăvârșire?
varianta asta de criză a unei
personalități pe care-o adopt,
dar mai ales deciziile luate
în acest sens au nevoie
prin această glorie de o
argumentare,
de altfel,
mi se pare că nu
prea mă diferențiez de
femeia cea din
staţie,
care salută cu multă
căldură mașinile de
curse lungi cu
mâna,
ca o adevărată
primitoare a tot ce i
se întâmplă,
pentru că nu i se
întâmplă nimic.
doar că eu am un
pat, şi ea
nu-l are,
ce nedreptate că ni se
par aceleași lucruri iar eu
am un pat, şi ea
nimic
nu are.

Adriana RUSU

xxx
pe foarte mulți i-ai uitat
Și oricît i-ai căuta în agendă
Au dispărut fără urmă
Dar alții totuși îți răsar în colțul minții
Ca mirosul de iarbă proaspăt cosită
Sau ca o piesă de Placebo
aceștia nu dispar nicăieri niciodată
Apar ca bannerele publicitare scrise cu bold cînd mergi pe autostrada
Amintirile, se contopesc și ele
Și nu mai știi cu care
dintre ei ai stat pe scaunul din față blocului la 12 noaptea
și cu care
te-ai rătăcit în pădurea de la Buiucani
Și îți dai seama că de fapt mereu ai fost
singură