Autor: noiibarbari
O temă de scris de la poetul Robert ȘERBAN
prima mea cucerire.
Vitalie ȘEGA
xxx
ca şi copiii care arată cu degetul
sau fug din calea maşinii fără frîne
mă opresc și eu și
mă uit în oglindă şi zic dar poate?!
Sună la telefon rudele şi îmi zic că totul o să fie bine
măresc căutările pe google privind gripa spaniolă, şi SAARS,
se uită la filme
se uită la mine
se uită la toţi
şi aşteptă când pe cer va apărea o eclipsă,
iar ei ca și copiii vor arăta cu degetul spre o minune,
şi apoi peste o săptămînă vor uita
şi vor zice că nu a fost nimic
doar un alt răsărit de soare.
Artiom OLEACU
scrie ceva
uneori tot ce te-ncojoară
nu e doar mîna lui
străină&palidă-n confuzia mişcării&dezordinea-n
subsolul gol
e leoaica din capul tău
scrie ceva
nu dormi
gîndeşte-te la ea nu la el
gîndeşte-te la leoaică
gîndeşte-te&balansează picioarele
întoarce capul
încordează
fiecare muşchi
bea apă
deschide urechile
ascultă
priveşte frigiderul sovietic
cum îţi proiectează
mustăcioara lui Stalin
ce poate el să mai facă pentru tine
de cîtă magie ai avea nevoie
scrie ceva
doar ştie că tu
crezi în el
dar nu crezi în restul lucrurilor
împrăştiate haotic
pe masa neprietenoasă
în camera neprietenoasă
şi strada cu luminile aprinse ce nu te lasă să dormi
nu spera în aranjarea lucrurilor
în schimbarea spaţiului
scrie ceva
scrie doar tu
crezi în el
dar nu crede în cîntecul&dansul&elanul ei
graţia ei
graţia
leoaicei
ce a murit
în propriile ei fenomene cereşti
scrie ceva
şi poate asta te va ajuta
să crezi şi-n
lumea străbunicului
bunicului
tatălui şi
mamei tale
ce nu s-ar descurca
fără tine
Vitalie ȘEGA
Mătuşa Ioanida
Mătuşa Ioanida se trezeşete și își spune rugăciunea
o dată în jumate de an vine în Chişinău
o dată în jumate de an îmi zice că am crescut,
o dată în jumate de an o însoţesc pâna la Spitalul Corolenco,
de boli nervoase,
mereu acelaş intinerar,
luăm troleibuzul 2,
când rămân 4 staţii pân la el, ea zice că
se asfixiază în transport şi coboară,
ştiu ce are de gând să facă, dar cobor şi eu cu ea,
la fiecare staţie e câte un panou cu o fată sexy,
o înjură şi îşi face cruce şi spre cea cu ştrampi transparenţi,
şi spre cea în ştrampi şi jartiere,
chiar şi spre cea care citeşte o carte, şezând picior peste picior în minijupă.
Nu mă deranjează că le mai și scuipă, doar că vântul mereu suflă spre mine,
Mătuşa Ioanida a murit la 96 de ani de scleroză multiplă,
nu a reuşit să vadă că panourile publicitare au fost înlocuite
cu panouri informative de prevenire a coronavirusului.
Sugestie pentru scris
In ce mai cred cei care pana acum, vorba lui Umberto Eco, nu mai credeau absolut in nimic?
Cristina TATARU
Vitalie ȘEGA
XXX
înainte să vină
la mine am amestecat
într-un mixer piersici,
cireşe cu sâmbure cu tot, mămăligă şi usturoi,
dar ea nu a mai venit .
O fi de la faptul că sunt pe jumate maghiar,
străbunicul de pe mamă, nu era
de prin părţile acestea,
istoria asta înainte de culcare,
ne-o povestea bunicul,
e mai interesantă decât cântecele alea
cică merge ţanţos, el,
stră-stră bunicul printr-un sat din sud
şi o fetişcană cu ochii verzi
înfăşoară o pernă pe laiţă şi el o vede.
iată de ce nu revine ea,
sau o fi alt motiv,
ce chiar din 230 de message lăsate pe robotul telefonic
la 200 nu se poate răspunde?
Of, tu, nu ştii ce ai pierdut.
oricum eu sunt cel ce
povestesc toate astea,
și poți să spun orice vreau
și vă spun că am crezut până în ultimul moment că
dincolo de peretelele bucătăriei
cei de acolo sunt
oameni serioși
iata de ce n-a venit
Ion AGACI
trebuie să mărturisesc că
trebuie să mărturisesc că
avea acel miros neplăcut
de somn în propria ei
şi-un vast interior care
noi, cu
– sărută-mă,
prinzându-mi capul cu
-dar sărută-mă
eu obținând distanță,
– sărută-mă după
cu mâinile întinse, cu
şi vântul acela
însă doar aşa,
o atrăgeam.
ca şi cei care la
până când cursa asta
trebuie să mărturisesc că
rampa de lansare-i
nu e tragedia forma cea
varianta asta de criză a unei
prin această glorie de o
de altfel,
mi se pare că nu
care salută cu multă
ca o adevărată
pentru că nu i se
doar că eu am un
ce nedreptate că ni se