xxxx

Soarele intră neivitat în salon

De 2 ore ştiu că e dimineaţă

De 2 zile ştiu că e stare de urgeţă

De 3 ani m-au uitat rudele la faţă

De 9 ani nu mi-a scris Tatiana,

De 5 nu mai consum alcool

De 4 scriu poezie

Dacă înşir cifrele pe o axă de coordonate pot să-mi prezic şi viitorul

prea previzibil

prea simplu

Deşteptătorul sună de 2 minute

Eu nu am de gând să-l opresc.

Sa scriem o poezie plecand de la poezia lui Kornhauser. O poezie despre lucruri foarte simple. Cele mai simple posibil. Foarte obișnuite. Pe lângă care altădată treceam fără să le vedem. Dar nu și acum. Despre niște lucruri foarte umane, care fac parte din lumea noastră. Care fac ca viața să fie frumoasă. O poezie foarte simplă, ca la marele poet polonez.

Unire

Pe o creangă o stăncuță izbește

o coajă înghețată de pâine

lucrează din greu și cu sârg.

Sub copac o altă stăncuță

prinde în zbor fărămiturile

ce cad.

statii pusti, troleibuze goale noi plimbandu-ne pe strada pictam tabloul orasul pierdut avem masti si manusi chirurgiale pentru a oferi un prim ajutor Ce sa mai faci, daca nu poti face nimic? Sa te rogi lui Dumnezeu .

xxx

un buchet de zambile noi doi,

noi,

doua schelete pe acoperis,

facem dragoste  precum

păcura

precum

marea zbuciumată

pe acoperiș.

Ce să mai faci când nu mai poți face nimic?

Artiom&Vlad&Vlada

spectacolul cu rățuștele s-a anulat

pisicile negre cu berete roșii

au sărit din puloverele

noastre

deci

în termeni teatrali

cortina se închide

mergem să citim

poezia asta e o speranță

calculatoarele sunt deconectate

telefoanele se aruncă

cărțile cu povești se deschid cu grijă

xxx

Nu m-am gîndit ce o să fac după

Poate o să-mi cresc musteţi

poate o să mă fac budist

sau pilot de avioane

ori o să mă înscrisu la Românii au talent

cică absenţa oricărui talent tot e o raritate

Dar un lucru e sigur

mă voi uita mai puţin la ştiri

şi nu am să-mi mai achit serviciile comunale

semnând cu loginul şi parola de facebook

xxx

Eu am cumpărat o varză de 1 leu.

Era mică de tot,
cam cât o portocală,
arăta ca o păpuşă în miniatură simpatică.
În faţa casei mele,
se află o grădiniţă plină cu copii,
iar când zboară un avion pe deasupra,
toţi în cor strigă,
a-vi-on, a-vi-on.
Foarte straniu, dar varza mea,
era de dimensiunea avionului în zare,
de pe cer.