???

Când vrei foarte tare să vorbești

Cu oamenii importanți din viața ta

Pui mâna pe telefonul de lângă pat

Nu știi că telefoanele din hotel nu

sună la cei dragi

Iar găurile adânci din craniul tău au nevoie de

atingeri

Pe-acolo intră tot felul de

fantome ale locului

Și iar ești infectat

Ți se desface capul în

2 Lumea se împarte

în lucruri mici și lucruri

și mai mici

Un sistem nervos in al sistem nervos

Totul se cutremură

Azi se vor aduna toți ucigașii care s-au

sinucis în camera ta

Vor dansa pe oasele tale, pe carnea ta

Până vei simți că mâinile și picioarele

lor sunt parte din colecție

Ți se va cere vindecare

Ce simplu e când ești deja mort nu?

Rupi salteaua pe care dormi

Te culci in ea și rogi femeia de serviciu să te coase

înăuntru

xxx

Când vreau foarte tare să vorbesc cu tine

Aplec ceafa pe genunchii tăi

Și te ating pe față cu privirea.

Mă infectezi cu dor,

fiindcă în 5 minute ne despărțim pe la casele noastre.

Trag aer în piept,

Aerul care îl răsuflăm acum în doi!

Cât de mult aș vrea să-l duc până acasă

Ca să-mi vindec cât de puțin camera de singurătate,

Dar din păcate fumez,

am plămânii slabi.

Te aștept mâine la mine

xxx

Când vreau foarte tare să vorbesc cu Tine

urc pe ciotul unui cais din centrul grădinii

și strig cât mă țin ochii, până-mi dau lacrimile peste gură-

dureroasă cetire după Evanghelia lui Luca

întru curățirea ochilor mei cu cerul Tău,

transformându-Ți lumina în semnale nervoase.

În aceste atingeri se re-varsă îngerii cu tot cu tronurile lor exfoliate

și rod din irisul meu verde

ca din coaja unui harbuz.

Închid ochii

și le aud fălcile trosnind.

Când se vor sătura,

vor lăsa în urma lor o piață roșie

ca cea din care se ridică spre Tine  Catedrala lui Vasilii Blajenîi.

Promițând repararea geamurilor sparte, înjurăturilor aruncate, palmelor trase peste orgolii și obraji

îmi mân tălpile de pe ciot

sperând că va urma

vindecarea și din ciotul de cais va crește un vlăstar de sicomor-

semaforul meu, care-mi va permite să te văd

fără a-mi culca cerul pe retină.

 

 

 

 

xxx

Bunicul meu o bătea pe soția sa cu o mătura din mălai

în coada căreia era ascunsă

O vargă de fier

bunica nu știa

Pe spate avea numai vânătăi

Se plângea lui socru-su

Că o bate cu mătura

Acela i-a spus

– rușine, să spui că te bate cu mătura

sa nu spui la nimeni că te vor râde toti

Într-o zi

bunica

A venit de la lucru

Și -a decis să rupă mătura

și a găsit varga de fier

groasă de un degete

în interiorul ei

O bătea

Chiar și când era însărcinată

Cu picioarele

Într-o dimineață

A izbit-o

Și i-a rupt mâna

și bunica a murit

a murit și el la scurt timp după aia

De ciroză

Bunica mea

era foarte frumoasa

Avea ochii albaștri și păru blond

Dar era săracă

Părinții lui bunicu nu o acceptau

Când a venit prima data in ogradă lor

a lăsat câinele

S-o muște de un picior chiar și dacă era însărcinată

cu mama mea

xxx

În cel mai fericit

Moment din viața mea

În care alergam cu moșu

Pe dealuri

îmbarcată într-un maiou alb

cu părul că o păpădie

M-am împiedicat

Și am căzut

Cu capul de pământul tare

Atunci mi-a curs

Prima dată sânge din nas

Moșu

M-a dus la mama

plângeam

Și făceam balonașe roșii la nas

Mama mi-a tras o palmă

-Cascato așa ai sa îți rupi capul

într-o bună zi

M-a așezat pe un pat mi-a ridicat

Mâna dreaptă în sus

-stai așa până se oprește

Simțeam cum sângele îmi

Curgea în gât

m-am întrebat

oare ce gust are

Scuipam

Sânge

Era sărat

Când m-a vazut mama

Mi-a mai tras o palmă după cap

 

a doua zi dimineața

m-am trezit

Cu sâge închegat in nas

Pe buze

pe

Gât

Mi-am îmbrăcat un

Maieu roșu

Să nu observe mama

Să fie așa: un poem între 15 și 20 de versuri; să înceapă cu versul tău, „Când vreau foarte tare să vorbesc cu”; în prima jumătate să aibă cuvântul „atingere”; să fie, oriunde în text, cuvântul „infectat”; să fie, undeva în ultimele trei versuri, cuvântul „vindecare”.

Dragă Dumitru,

abia acum am avut răgaz și tihnă să intru pe siteul trimis de tine (iovita.art.blog) și să citesc. Cât am putut, fiindcă e multă, foarte multă „marfă” acolo și foarte bună. E grozav că oameni tineri citesc și scriu cu forță și talent. Ești grozav că îi ții laolaltă, că îi motivezi, că îi înveți să scrie, că îi ajuți. Până la urmă, cred că, dincolo de ce scriem fiecare, rămân aceste gesturi și acțiuni de dare-predare a ștafetei către cei tineri, care împing literatura mai departe. Mi-ar plăcea să îi cunosc pe viu pe cei de la cenaclul pe care îl coordonezi, să povestim și să discutăm la cald pe texte, să polemizăm, să ne împrietenim. Sigur va veni și vremea aia!

 

Cu drag,

Robert ȘERBAN

???

Nu am nevoie de spațiu ca să iert un

bărbat

Încerc să mă prefac că

oamenii nu se ceartă

Ceva mai puternic decât tristețea ce-mi

roade mâinile și picioarele

Poate fi numai putoarea dintr-un

pahar în care îmi înec

chiștoacele

Să suni pe cineva doar când ai

chef nu pare a fi mare lucru

Ies o oră pe zi și fumez

cât mă țin plămânii

Par a fi un om

fericit