Artiom OLEACU

***

am sperat

că ne vom iubi în acel

coșuleț cu prune

am crezut

că ne va fi comod acolo

am sperat

că ne vom deprinde cu întunericul

te-am crezut

pentru că mi-ai spus

că vom găsi drumul înapoi

am sperat

că aşa va fi

pentru că am asociat drumurile

cu bretelele tale

am crezut

că ne vom simţi bine acolo

am sperat

că ne vom face viaţa mai frumoasă

în acest coşuleţ cu prune

în acest coşuleţ cu prune

am crezut

apariţia noatră acolo

am sperat şi-am crezut

că vom avea amintiri uimitoare

aşa cum a fost şi-n alte dăţi

am sperat

dar acest coşuleţ cu prune

ne-a stricat din magie

ne-a stricat toată magia

apariţia trebuia să fie inedită

am crezut

că suportul nostru imaginar

ne va ajuta să nu alunecăm

am sperat

că totul va fi bine

dar n-am ţinut cont că picioarele noastre

fierbinţi

vor perfora ciocolata

am crezut

că ne vom agăţa de pereţii cutiei

cu unghiile noastre negre

am sperat

că vom reuşi

să ieşim înaintea zorilor

am crezut

am sperat

am crezut

am sperat

că nimeni nu ne va atinge

coşuleţul cu prune

am crezut

că vom fi fericiţi după ce ne vom iubi

am sperat

că vom fi mai puternici

am crezut

că vom ieşi din el

şi totuşi coşuleţul

a fost deschis

şi-am fost savuraţi

dar a cui a fost această idee

să nă facem

atît de mici

a cui a fost acestă idee

a mea ori a ta

 

 

Un gând despre „Artiom OLEACU

Lasă un comentariu