xxx

În cel mai fericit

Moment din viața mea

În care alergam cu moșu

Pe dealuri

îmbarcată într-un maiou alb

cu părul că o păpădie

M-am împiedicat

Și am căzut

Cu capul de pământul tare

Atunci mi-a curs

Prima dată sânge din nas

Moșu

M-a dus la mama

plângeam

Și făceam balonașe roșii la nas

Mama mi-a tras o palmă

-Cascato așa ai sa îți rupi capul

într-o bună zi

M-a așezat pe un pat mi-a ridicat

Mâna dreaptă în sus

-stai așa până se oprește

Simțeam cum sângele îmi

Curgea în gât

m-am întrebat

oare ce gust are

Scuipam

Sânge

Era sărat

Când m-a vazut mama

Mi-a mai tras o palmă după cap

a doua zi dimineața

m-am trezit

Cu sâge închegat in nas

Pe buze

pe

Gât

Mi-am îmbrăcat un

Maieu roșu

Să nu observe mama

Să fie așa: un poem între 15 și 20 de versuri; să înceapă cu versul tău, „Când vreau foarte tare să vorbesc cu”; în prima jumătate să aibă cuvântul „atingere”; să fie, oriunde în text, cuvântul „infectat”; să fie, undeva în ultimele trei versuri, cuvântul „vindecare”.

Dragă Dumitru,

abia acum am avut răgaz și tihnă să intru pe siteul trimis de tine (iovita.art.blog) și să citesc. Cât am putut, fiindcă e multă, foarte multă „marfă” acolo și foarte bună. E grozav că oameni tineri citesc și scriu cu forță și talent. Ești grozav că îi ții laolaltă, că îi motivezi, că îi înveți să scrie, că îi ajuți. Până la urmă, cred că, dincolo de ce scriem fiecare, rămân aceste gesturi și acțiuni de dare-predare a ștafetei către cei tineri, care împing literatura mai departe. Mi-ar plăcea să îi cunosc pe viu pe cei de la cenaclul pe care îl coordonezi, să povestim și să discutăm la cald pe texte, să polemizăm, să ne împrietenim. Sigur va veni și vremea aia!

Cu drag,

Robert ȘERBAN

???

Nu am nevoie de spațiu ca să iert un

bărbat

Încerc să mă prefac că

oamenii nu se ceartă

Ceva mai puternic decât tristețea ce-mi

roade mâinile și picioarele

Poate fi numai putoarea dintr-un

pahar în care îmi înec

chiștoacele

Să suni pe cineva doar când ai

chef nu pare a fi mare lucru

Ies o oră pe zi și fumez

cât mă țin plămânii

Par a fi un om

fericit

xxx

Televizorul grăieşte gălăgios

telefonul e supărat, nimeni nu-i ridică receptorul,

raftul de cărţi în sfîrşit e pipăit, apoi aventurile lui jack London

se amestecă cu poezia lui Dmitri Miticov,

Uşile de dulap sunt închise de o săptămînă,

hainele au prins molii în interior,

carantina e de o lună,

conştiinţa e umflată ca a unui cocoş la patru dimineaţa,

ce în loc să strige sus pe acoperiş ,

Trezirea,

îşi petrece zilele închis

nu ridică receptorul

işi peierde orele între Jack London şi Dmitri miticov,

dă televiorul mai tare,

ca vecinii să nu-l audă că plânge.

Am vrut să fac o fotografie pe pisc de munte

Am urcat 2 ore un munte

am transpirat şi sunt obosit

mi-au apărut bube pe talpă,

dar nu am urcat fără aparatul foto,

ştiu că acolo voi ţinti cea mai frumoasă fotografie,

ştiu că totul are un preţ.

Că nu mi-am zgâriat palmele de iedere degeaba

că blugii nu mi i-am ros degeaba în genunchi,

acolo

se face ora patru,

când îmi opresc pasul pe piscul muntelui dorit,

stau să-mi ţin răsuflarea  15 minute,

îmi opresc ochii peste landşaft timp de o oră,

pădurile arătau  ca  barba nerasă

timp de 2 săptămîni a tatei,

de parcă de sus de acolo tot pămîntul

îmi e  tată,

iar eu bărbat în poala sa, nu cer nimic,

doar încetez a respira, cînd el îmi strînge spatele

de-mi plesnesc coastele,

iar eu văd doar părul plin de var, urechile înroşite de vînt,

şi umerii cu urme de cărămidă.

СAMERA MEA

…

eşti gata

la

unu doi trei

punem totul pe masă

cum te simţi

ca de obicei

eu am un pic de emoţii

după felul cum îmi zîmbeşti

înţeleg că eşti bine

mă bucur că eşti bine

dar eu

am un pic de emoţii

cum crezi

ne vor găsi repede obiectele

pot să le las transpiraţia mea

într-o sticlă de bere

ce zici

zici că nu mi-am pierdut simţul umorului

eşti aici şi încă nu mi-am pierdut simţul umorului

pot să le las

cîteva pene de Anas crecca pe farfurie

le va fi oaspete

în zilele friguroase

în cazul în care inimile lor

vor înceta să mai bată

pot să le las un pic de sînge

într-un pahar mai mare

în loc de vin

şi un pic de salivă

într-un pahar mai mic

în loc de ţuică

pot să le las multe lucruri

pot să le las o masă plină cu bunătăţi

poţi să le laşi

cîteva fire de păr&piele

petale de flori sălbatice în loc de mîncare

poţi să-ţi rupi sfîrcul stîng

şi să-l înveleşti într-o coajă de banană

poţi să-ţi rupi sfîrcul drept

şi să-l înveleşti într-o coajă de portocală

nu vom avea nevoie de ele

nu vei avea nevoie de ele

copiii noştri vor creşte fără lapte

fără carne

fără fructe

copiii noştri vor creşte fără gură

şi fără nas

fără limbă&dinţi& buze

eu nu voi avea nevoie de buze

pentru că nu voi avea nevoie să te sărut

tot ce va rămîne după noi e camera

camera noastră plină cu bunătăţi

camera mea în care am trăit&iubit&sperat

vom vedea cerul răsturnat

ca un coş de gunoi

ei ne vor filma&aplauda&aprecia

vom fi bucăţi de unghii culese

cu grijă

puse după sticla lichidă

pentru patrimoniul lor

pentru muzeile lor

pentru camera lor

pentru camerele lor

case&uşi transparente

nouă nu ne mai aparţine nimic

şi să ştii că a fost frumos

vor păstra cu sfinţenie

felul nostru de a face dragoste

se vor uita la noi aşa cum noi ne uitam

şi rîdeam în perioada filmului mut

vrei să mai zici o glumiţă

acum e momentul

după ce vom închide uşa

doar ei vor avea accesul în cameră

şi asta deja va fi călătoria lor

iar călătoria noastră abia urmează

am pus totul pe masă

masa e plină

camera e goală

ca acele ceasornicului ce au şi-au ieşit din minţi

zburăm pe fereastră

ţinîndu-ne strîns, strîns de mînă

xxx

Cea mai frumoasă cameră în care am trăit

Era aceea cu flori

Pe pervaz

Pe dulap

Pe masă

Pe jos

Când pășeam dimineața

Mereu o făceam cu stângul

Pentru că dormeam la marginea patului

De unde puteam cuprinde cu ochii

toate florile pe care nu aveam grijă să le ud

niciodată la fel cum nu aveam grijă de multe altele

de parcă așa ar fi trebuit să fie

aceea era camera magică unde mi-am

irosit toate dorințele unde știu că n-am să mă întorc

dar păstrez cheia în sertarul cu

bijuterii