xxx

Televizorul grăieşte gălăgios

telefonul e supărat, nimeni nu-i ridică receptorul,

raftul de cărţi în sfîrşit e pipăit, apoi aventurile lui jack London

se amestecă cu poezia lui Dmitri Miticov,

Uşile de dulap sunt închise de o săptămînă,

hainele au prins molii în interior,

carantina e de o lună,

conştiinţa e umflată ca a unui cocoş la patru dimineaţa,

ce în loc să strige sus pe acoperiş ,

Trezirea,

îşi petrece zilele închis

nu ridică receptorul

işi peierde orele între Jack London şi Dmitri miticov,

dă televiorul mai tare,

ca vecinii să nu-l audă că plânge.

Am vrut să fac o fotografie pe pisc de munte

Am urcat 2 ore un munte

am transpirat şi sunt obosit

mi-au apărut bube pe talpă,

dar nu am urcat fără aparatul foto,

ştiu că acolo voi ţinti cea mai frumoasă fotografie,

ştiu că totul are un preţ.

Că nu mi-am zgâriat palmele de iedere degeaba

că blugii nu mi i-am ros degeaba în genunchi,

acolo

se face ora patru,

când îmi opresc pasul pe piscul muntelui dorit,

stau să-mi ţin răsuflarea  15 minute,

îmi opresc ochii peste landşaft timp de o oră,

pădurile arătau  ca  barba nerasă

timp de 2 săptămîni a tatei,

de parcă de sus de acolo tot pămîntul

îmi e  tată,

iar eu bărbat în poala sa, nu cer nimic,

doar încetez a respira, cînd el îmi strînge spatele

de-mi plesnesc coastele,

iar eu văd doar părul plin de var, urechile înroşite de vînt,

şi umerii cu urme de cărămidă.

СAMERA MEA

…

eşti gata

la

unu doi trei

punem totul pe masă

cum te simţi

ca de obicei

eu am un pic de emoţii

după felul cum îmi zîmbeşti

înţeleg că eşti bine

mă bucur că eşti bine

dar eu

am un pic de emoţii

cum crezi

ne vor găsi repede obiectele

pot să le las transpiraţia mea

într-o sticlă de bere

ce zici

zici că nu mi-am pierdut simţul umorului

eşti aici şi încă nu mi-am pierdut simţul umorului

pot să le las

cîteva pene de Anas crecca pe farfurie

le va fi oaspete

în zilele friguroase

în cazul în care inimile lor

vor înceta să mai bată

pot să le las un pic de sînge

într-un pahar mai mare

în loc de vin

şi un pic de salivă

într-un pahar mai mic

în loc de ţuică

pot să le las multe lucruri

pot să le las o masă plină cu bunătăţi

poţi să le laşi

cîteva fire de păr&piele

petale de flori sălbatice în loc de mîncare

poţi să-ţi rupi sfîrcul stîng

şi să-l înveleşti într-o coajă de banană

poţi să-ţi rupi sfîrcul drept

şi să-l înveleşti într-o coajă de portocală

nu vom avea nevoie de ele

nu vei avea nevoie de ele

copiii noştri vor creşte fără lapte

fără carne

fără fructe

copiii noştri vor creşte fără gură

şi fără nas

fără limbă&dinţi& buze

eu nu voi avea nevoie de buze

pentru că nu voi avea nevoie să te sărut

tot ce va rămîne după noi e camera

camera noastră plină cu bunătăţi

camera mea în care am trăit&iubit&sperat

vom vedea cerul răsturnat

ca un coş de gunoi

ei ne vor filma&aplauda&aprecia

vom fi bucăţi de unghii culese

cu grijă

puse după sticla lichidă

pentru patrimoniul lor

pentru muzeile lor

pentru camera lor

pentru camerele lor

case&uşi transparente

nouă nu ne mai aparţine nimic

şi să ştii că a fost frumos

vor păstra cu sfinţenie

felul nostru de a face dragoste

se vor uita la noi aşa cum noi ne uitam

şi rîdeam în perioada filmului mut

vrei să mai zici o glumiţă

acum e momentul

după ce vom închide uşa

doar ei vor avea accesul în cameră

şi asta deja va fi călătoria lor

iar călătoria noastră abia urmează

am pus totul pe masă

masa e plină

camera e goală

ca acele ceasornicului ce au şi-au ieşit din minţi

zburăm pe fereastră

ţinîndu-ne strîns, strîns de mînă

xxx

Cea mai frumoasă cameră în care am trăit

Era aceea cu flori

Pe pervaz

Pe dulap

Pe masă

Pe jos

Când pășeam dimineața

Mereu o făceam cu stângul

Pentru că dormeam la marginea patului

De unde puteam cuprinde cu ochii

toate florile pe care nu aveam grijă să le ud

niciodată la fel cum nu aveam grijă de multe altele

de parcă așa ar fi trebuit să fie

aceea era camera magică unde mi-am

irosit toate dorințele unde știu că n-am să mă întorc

dar păstrez cheia în sertarul cu

bijuterii

Călătorie în jurul camerei mele

3 săptămâni fără o zi

de când poziționarea în spațiul

46˚50`20„  Lat. N  29˚21`06„Long. E

a devenit virtuală.

Camera mea -un MUD/

o lume cyber în timp real, multiplayer, bazată pe text.

Aici îmi încerc aplicațiile de gătit,

răbdarea la decupările din hârtie colorată,

pedantismul

fobiile

procedurile cosmetice hand-made și home-made

și după masa de la 12

scot afară animalul din mine și îl

bronzez câteva ore,

cât nu se aud hastag-urile despre stat și spălat.

Mă întorc uneori cu fața la el

în caz că ar putea să mă atace,

să ridice botul din cele 1895 boabe de orez din pachetul de 1kg;

să mă dorească acum

când sunt mai puțin infectă,

când oasele mele proaspăt spălate și date cu spirt

trosnesc la soare

ca niște pești nerași prăjiți pe disc.

Suntem ambii nenorociți,

eu și animalul meu,

pentru că ,retrași de toată lumea,

nu ne putem retrage de noi.

I-aș lăsa lesa

aș pierde cugetul întreg pentru acest singur moment de plăcere,

însă, chiar atunci, închisoarea noastră s-ar putea extinde

de la 3 săptămâni la 3 luni

iar  timpul care acum curge  peste noi

nu va mai fi apă caldă din duș ci oțel topit

și mobila pe care ne întindem,

pliați frumos, ca niște nou-născuți

ar deveni cel mai luxos cavou.

xxx
într-un mic regat / 4×4 locuim noi 4, un rege blând,/ o regină frumoasă,/ un prinț curajos/ și o prințesă înțeleaptă./ adesea călătorim prin tot regatul,/ ba la bucătărie, ba la baie/ și, în final, în dormitor./ nu mai avem timp pentru noi,/ călătorim dintr-o cameră-n alta,/ ca și cum am ieși dintr-un vis/ și am intra pe nesimțite în altul

xxx
În vis
Sunt totdeauna alt spectator
Cuțitul din burta mea
A trecut prin mușchiul unui abdomen mai vânjos decât al meu
Moartea părinților mei
E acoperită cu pânză albă
Probabil sub pânză sunt părinții altcuiva
Însă doare la fel de mult

Deși
Se întâmplă să fiu tot eu
Visez cum revin cu părinții în aceeași căsuță
Ca și anul trecut
Pe malul mării
Când sora mea a născut a doua fetiță

xxx
Am devenit un uriaș
Ating cerul dat cu var
Pe vârfuri ridicat
Prin lupă privesc
Să văd ce se-ntâmplă acolo

Pereții mă strâng
Mă fac să fiu și mai mare
Dac-aș putea să-i rotunjesc
N-aș mai avea nevoie
Vreodată
Să ies